La 28 august 1749, la Frankfurt, Germania, s-a nascut Johann Wolfgang von Goethe. A fost un scriitor german, ilustru ganditor si om de stiința, una dintre cele mai de seama personalitati ale culturii universale. Goethe este in multe privinte ultima personalitate literara pe deplin integrata pentru care literatura, arta, stiinta, cercetarea si viata publica au concurat spre a-i fauri o cariera de scriitor, ministru de stat, om de stiinta, director de teatru si critic. Figura proeminenta a literaturii universale, Goethe si-a dominat perioada ca putini alti oameni, asa cum a facut-o Dante, Milton si Voltaire. S-a remarcat practic in toate genurile literare: poezia lirica, drama, literatura beletristica. Goethe a contribuit la definirea perioadei romantice in romanul sau deschizator de drumuri, ”Suferintele tanarului Werther”, in timp ce in „Faust” a transpus una dintre cele mai marete povestiri mitice ale lumii ca „Divina Comedie” a lui Dante si „Don Quijote” a lui Cervantes care ne-a oferit jaloanele necesare pentru intelegerea conditiei umane. O figura legendara inca din timpul vietii, Goethe este unul din personajele de baza ale literaturii mondiale. Dupa cum afirma criticul Harold Bloom, este ,,arhetipul poetului puternic”, care ofera puncte de referinta si reprezinta o sursa de inspiratie pentru generatiile ce au urmat.
Intre anii 1756-1758 urmeaza o scoala publica.
In perioada 1768-1768, Goethe a studiat dreptul la Universitatea din Leipzig si, dupa o intrerupere cauzata de boala, la Strasbourg, si-a obtinut diploma in drept abia in 1771.
Din 1773, prietenia lui cu J.G. Herder, principalul exponent al miscarii literare Sturm und Drang, un gen de romantism timpuriu german si o reactie la gandirea si arta neoclasica, a avut o influenta semnificativa asupra primei lucrari majore a lui Goethe, drama istorica „Götz von Berlichingen”.
Un an mai tarziu, in 1774, publicarea "Suferintelor tanarului Werther” a generat discutii aprinse care i-au asigurat lui Goethe o faima universala.
In 1775 Goethe a acceptat invitatia unui admirator, ducele Karl August de Saxa-Weimar, de a ocupa un post la curtea de la Weimar. A devenit ministru al Agriculturii, Finantelor si Minelor si timp de zece ani a fost ministrul principal al ducelui.
In 1786 Goethe a plecat din Germania si a petrecut doi ani in Italia, unde si-a aprofundat cunostintele despre arta clasica, ceea ce a contribuit la maturizarea atitudinilor sale romantice timpurii dominate de individualism si libertate in sensul constientizarii importantei disciplinei si a universalitatii. Aceasta tensiune creatoare este contrabalansata de lucrarile lui de maturitate, inclusiv romanul "Ucenicia lui Wilhelm Meister" (1796) si urmarea acestuia, "Calatoriile lui Wilhelm Meister" (1892), care au pus bazele modelului de „Bildungsroman”, romanul cresterii si dezlvotarii.
In acest an, 1788 publica drama "Ifigenia in Taurida".
In 1808 publica prima parte a dramei „Faust”, drama care a fost scrisa timp de mai multi ani si cuprinde notite, schite, comentarii concepute de autor.
La 22 martie 1832, in Weimar, Turingia, Germania, Johann Wolfgang von Goethe s-a stins din viata. Postum, apare cea de-a doua parte a dramei lui Goethe, "Faust".
Pe langa munca sa creatoare neintrerupta, concretizata si in scrierea catorva dintre cele mai admirabile poezii din literatura germana, Goethe a fost director al teatrului de stat timp de peste douazeci de ani, a condus cercetari stiintifice de botanica evolutionista, anatomie si teoria culorii, a studiat foarte serios literatura neoccidentala. Om multilateral, inzestrat cu calitati extraordinare, Goethe a fost recunoscut inca din timpul vietii ca intelept si personaj mesianic si a atras la Weimar o multime de vizitatori, printre care si Napoleon, care i-au adus omagiul lor, dornici sa invete cat mai multe de la maestru. Admiratia Europei si Americii pentru Goethe si lucrarile lui au contribuit in mare masura la raspandirea ideilor si culturii germane in intreaga lume, cu efecte profunde asupra vietii stiintifice, educatiei si filozofiei, precum si asupra literaturii din secolul al XIX-lea.
Cea mai mare realizare a lui Goethe este totusi poemul dramatic „Faust”, la ale carui concepere si elaborare a lucrat de la varsta de douazeci de ani pana in anul premergator mortii, cand a reusit sa termine partea a doua a lucrarii. „Faust” reprezinta o sinteza a tuturor lucrarilor si calitatilor lui de poet. Preluand legenda medievala a intelectualului care isi vinde sufletul in schimbul cunoasterii si puterii, Goethe transforma dorinta nemarginita a omului intr-o potentiala damnare, dar in ultima instanta aceasta reprezinta si un factor al rascumpararii care ii asigura salvarea, „Faust”, remarcandu-se ca un erou romantic fundamental, comparabil cu Werther, Prometeu al lui Shelley si Manfred al lui Byron. „Faust” reprezinta aspiratia individului spre transcendenta si sfidarea limitelor.
Importanta lui Goethe ca scriitor deriva din capacitatea lui de a pune sub semnul intrebarii propriile convingeri si pe cele ale vremii sale si de a le turna din nou in formele imaginare ale investigatiei. Asa cum concluziona William James, ,,Era viu prin toti porii pielii lui si recepta orice impresie cu un amestec de placere si atentie; ceea ce face ca miscarea masinariei lui mentale sa fie una dintre cele mai extraordinare privelisti oferite vreodata locuitorilor acestei planete”.
