1667 La 30 noiembrie, in Dublin, Irlanda, s-a nascut Jonathan Swift. A fost un scriitor irlandez, unul din cei mai importanti reprezentanti ai realismului din prima perioada a iluminismului englez.[2] Parintii sai erau englezi, iar Swift a fost intr-un anume fel un apatrid: prea irlandez pentru a se bucura de success in Anglia, prea englez pentru a fi fericit in Irlanda. Conflictele lui cu epoca sa au la baza dezamagirile scriitorului in plan personal si professional. Acestea l-au determinat sa reevalueze valorile fundamentale ale epocii care i-au modelat opera.[1]
1682-1686 In aceasta perioada a studiat teologia la Trinity College din Dublin.[1]
1689 In acest an, Swift a venit in Anglia pentru a ocupa postul de secretar al lui Sir William Temple, diplomat pensionar.[1]
1692 Dupa ce si-a luat licenta la Oxford, s-a decis cam fara voie sa se dedice unei cariere ecleziastice.[1]
1695 In acest an a fost hirotonit. Cam tot in aceasta perioada si-a inceput si cariera de ziarist politic si satiric.[1]
1704 Swift a publicat primele carti importante, „Povestea unui ciubar”, in care aborda problema coruptiei religioase si stiintifice, si „Batalia cartilor”, o satira la adresa conflictului dintre formele clasice si moderne in literatura in care autorul ii compara pe moderni cu niste paianjeni si pe antici cu albinele, ale caror produse, mierea si ceara, sunt sursele dulcetii si luminii. In cele din urma, Swift si-a schimbat atitudinea politica si nu s-a mai raliat opozitiei whig-ilor fata de puterea Bisericii si a Coroanei pentru a deveni unul dintre cei mai apologetici ai tory-lor, cu ajutorul carora spera sa ajunga episcop.[1]
1713 A fost numit vicar al Catedralei St. Patrick din Irlanda.[1]
1714 Dupa moartea reginei Anne si venirea la putere a whig-ilor, sperantele lui Swift de a avansa in cariera ecleziastica s-au naruit si dupa vizite facute in Anglia a ramas, asa cum avea sa spuna, ,,in nenorocitul Dublin din amarata Irlanda” tot restul vietii. A fost un administrator ecleziastic efficient si prin publicarea lucrarii „Scrisorile postavarului” (1724) a devenit un militant pentru libertatea irlandezilor, protestand impotriva nepasarii si asupririi engleze. Cel mai vestit atac satiric al lui referitor chestiunea irlandeza este „O propunere modesta” (1729) in care argumenteaza cu logica fier a carturarului social ca transformarea copiilor irlandezi in sursa de alimente reprezinta unica solutie pentru suprapopularea si mizeria din Irlanda.[1]
1726 La varsta de cincizeci si noua de ani, Swift a publicat anonim capodopera sa satirica, „Calatoriile lui Gulliver”. Povestea, bazata pe atractia exercitata de calatoriile spre tari exotice si necunoscute, este remarcabila prin inventivitate, resurse imaginative si claritate, reprezentand si in prezent un element de referinta in literatura pentru copii. Cu toate acestea, asa cum a spus Maynard Mack, exilarea cartii ,,in camera copiilor se poate explica in parte prin faptul ca cei mai multi adulti nu sunt dispusi sa priveasca in fata adevarul expus in ea”. Pe scurt, „Calatoriile lui Gulliver” reprezinta unul dintre cele mai virulente atacuri la adresa orgoliului uman care au fost scrise vreodata.[1]
1745 La 19 octombrie, Jonathan Swift, s-a stins din viata, in Dublin, Irlanda. Putini scriitori au incitat imaginatia in masura in care a facut-o Swift. Viata si activitatea lui continua sa ne tulbure si astazi, rezistand tentativelor de a fi redus la o formula simplista si comoda. Este el oare principiul sanatatii mintale al epocii sale sau al oricarei epoci, in general, un nebun a carui asa-numita ,,viziune excrementala” si satira usturatoare mai degraba distorsioneaza decat ilumineaza? Swift si-a pastrat statutul de personaj paradoxal si controversat, iar satira lui continua si astazi sa-si atinga tinta. Intr-o perioada dominata de elanuri optimiste, Swift a creat o imagine sumbra, opusa notiunii de progress al civilizatiei si de perfectibilitate a omului, si intr-o epoca a satirei el a fost vocea satirica cea mai remarcabila, dezvaluind adevaruri tulburatoare cu o ingeniozitate si un curaj care incanta, chiar daca ustura.[1]
Bibliografie:
1 - Daniel S. Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, Editura Lider, trad. Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 2005;
2 - Jonathan Swift, ro.wikipedia.org - accesat la data de 16.12.2013
