Zeami Motokiyo (1363-1443)

Zeami Motokiyo
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)


1363 Acesta pare sa fie anul in care s-a nascut Zeami Motokiyo, in Nagoya, Japonia. Este unul dintre fondatorii si principalii codificatori ai dramei Noh, teatrul clasic japonez, cel mai vechi teatru profesionist cu caracter permanent din intreaga lume. Zeami a fost fiul cel mai mare al lui Kannami, un distins actor care, impreuna cu fiul sau este considerat intemeietorul teatrului Noh. [1]

1374 In acest an, dupa ce trupa lui Kannami a dat un spectatcol in fata shogunului Ashikaga Yoshimitsu, in varsta de saispezece ani, adolescentul, fermecat de frumusetea lui Zeami si talentul actoricesc, a devenit patronul trupei conduse de tatal acestuia. Ca urmare, obiectivul religios primar al dramei Noh a fost inlocuit cu acela de teatru de divertisment, in care gusturile si valorile aristocratice aveau sa capete o pondere tot mai mare. De asemenea, s-au cizelat elementele rurale si folclorice din drama Noh pentru a reflecta credintele si spiritul culturii samurailor proprii patronilor din clasa superioara. [1]

1384 In acest an, tatal sau a murit, iar Zeami, in varsta de douazeci si doi de ani, a preluat conducerea trupei. [1]

1400 Zeami a scris primul dintre tratatele sale despre teatrul Noh, Fushikaden, cea dintai lucrare de acest gen din istoria japoneza, in care formuleaza principiile estetice ale teatrului, incluzand cerintele de pregatire a unui actor, clasifica tipurile de piese de teatru Noh si personajele, si enumera principiile filozofice care formeaza esenta teatrului Noh. [1]

Fushikaden si tratatele care au urmat nu se adresau publicului larg, ci reprezentau lectii destinate colegilor de profesie. Ele evidentiau, de asemenea, valorile pe care Zeami le considera esentiale pentru piesele si spectacolele sale. [1]

In absenta altor surse, Fushikaden si tratatele ulterioare ale lui Zeami ofera o informatie posibila cu privire la propria lui dezvoltare ca actor si darmaturg si evolutia gandirii lui despre arta. Totodata, ele ne dezvaluie un profesionist desavarsit ale carui principii morale si religioase modeleaza tehnica rafinata a teatrului Noh. [1]

1408 Odata cu moartea lui Yoshimitsu, pozitia lui Zeami a cunoascut un declin lent, caci fii lui Yoshimitsu au retras treptat privilegiile pe care le dobandisera Zeami si trupa sa. [1]

1432 Motomasa, fiul cel mare a lui Zeami, care a ajuns la conducerea trupei, a murit pe neasteptate. S-a presupus ca ar fi fost asasinat din ordinul shogunului Yoshinori. [1]

1434 In acest an, Yoshinori il exileaza pe Zeami pe insula Sado din Marea Japoniei. Motivul exact al exilului lui Zeami nu a fost niciodata dezvaluit in intregime. S-a avansat ideea ca moartea lui Motomasa si exilul lui Zeami s-ar fi putut datora fie unei dispute artistice cu shogunul, fie supozitiei ca tatal si fiul sau erau spioni si complotau sa-l inlature de la putere pe shogun. [1]

1443 Zeami Motokiyo s-a stins din viata. Istoria sustine totusi ca, inainte de moarte, Zeami ar fi fost iertat de catre shogun, permitandu-i-se sa se intoarca in tara. [1]

Pe parcursul indelungatei sale cariere de actor si teoretician al teatrului Noh, Zeami a scris treizeci-patruzeci de piese de teatru (cele mai cunoscute sunt „Curba ideala” si „Doamna Aoi”) care au devenit piese clasice ale dramei Noh si reprezinta o parte considerabila a repertoriului de aproximativ 250 de piese care inca se mai joaca si in prezent. Intr-o forma de arta traditionala si conventionala ca cea a teatrului japonez Noh, este oarecum nepotrivit sa sublinieze contributia unui singur individ la o arta atat de colectiva. In cadrul constrangerilor pe care le-a formulat si perfectionat Zeami se simt clar o voce si o viziune particulare. O trasatura distinctiva a operei lui Zeami, in comparatie cu alte piese din repertoriul clasic, o constituie unitatea lui formala de efecte dramatice, o alta rezida in explorarea aprofundata a sentimentelor emotionale si a preocuparilor umaniste. Piesele lui Zeami ilustreaza complexitatea identitatii umane si adancimile psihicului uman. [1]

In calitatea sa de cel mai mare dramaturg, critic de arta si actor, Zeami imbina, la standarde occidentale, personalitatea lui Shakespeare, Aristotel si Edmund Kean in istoria teatrului clasic japonez. Datorita caracterului traditional al teatrului clasic japonez, piesele lui Zeami au reprezentat si reprezinta o parte esentiala a repertoriului care a fost jucat in permanenta, inca de la crearea lui cu peste sapte sute de ani in urma, in maniera definita de tratatele lui Zeami, chiar de catre actorii care descind din fondatorii teatrului Noh. In Occident, drama Noh a exercitat o puterica influenta, mai ales in teatrul modern, asupra lucrarilor lui W. B. Yeats si asupra poeziei lui Ezra Pound. Teoriile lui Zeami cu privire la spectacolul si arta Noh au contribuit la modelarea unei alternative a realismului in arta literara prin cautarea modalitatilor de redare cu maximum de intensitate a elementelor universale, purificate prin economie de mijloace si prin perfectiune tehnica. [1]

Noh continua sa fie o importanta forma de arta in Japonia si o fereastra deschisa spre lume, permitandu-le occidentalilor sa cunoasca gandirea si cultura japoneza. Zeami ocupa un loc de frunte in drama Noh in primul rand datorita faptului ca a stabilit standardele prin care este judecata arta. [1]

 

 

 

Bibliografie:

    1. Daniel S. Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, Editura Lider, trad. Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 2005

 



  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 1195