1874 Winston Churchill s-a nascut in Palatul Blenheim, in Oxfordshire, Anglia, la 30 noiembrie. A fost fiul unui proeminent politician american si al unei americance, mostenitoarea unei mari averi. Educatia si-a primit-o la Harrow si la Sandhurst. A primit botezul focului in cursul a doua conflicte coloniale, la Frontiera de Nord–Vest si in Sudan si a inceput sa scrie despre experientele sale. A fost soldat, jurnalist, istoric, pictor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura si politician. A condus Marea Britanie prin perioada neagra din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pana la victoria impotriva Germaniei naziste.
1895 Pleaca din Sandhurst ca ofiter de cavalerie.
1897 Are loc actiunea din Frontiera de Nord-Vest.
1899 Participa ca reporter la razboiul Burilor, este capturat insa reuseste sa evadeze.
1900 A fost ales in Parlament pe listele Partidului Conservator din Oldham, dar nu si-a mai regasit convingerile in programul conservatorilor privitor la libertatea comertului si a trecut la liberali. Cu multa pregatire si indelungi repetitii, Churchil a reusit sa treaca peste un defect de vorbire si a devenit un orator priceput si de efect.
1908 A intrat in Guvern, ca presedinte al Comisiei pentru Comert, una dintre cele cateva functii pe care le-a indeplinit atat inainte, cat si in timpul Primului Razboi Mondial.
1910–1911 Ministru al Afacerilor Interne.
1911–1915 Prim-Lord Amiral, din acesta pozitie a facut demersuri pentru construirea unor noi nave de razboi, care sa poata face fata flote Germaniei.
1915 In acest an, a fost facut raspunzator pentru atacul naval esuat asupra stramtorii Dardanele si pentru debarcarile ratate din Gallipoli. Si-a inaintat demisia si a plecat in Franta sa lupte in transee.
1917 A fost rechemat de catre Lloyd George si numit in functia de ministru al Armamentului, pozitie din care s-a implicat in lansarea unui nou tip de tanc.
1919-1920 Secretar de Stat pentru razboi (seful Ministrului de Razboi), sprijinind campaniile aliatilor in Rusia, impotriva bolsevicilor.
1921-1922 Secretar colonial, a ordonat bombardarea masiva a rebelilor irakieni si chiar a folosit arme chimice impotriva acestora.
1924 Acesta este anul in care a devenit ministru de Finante insarcinat cu colectarea impozitelor – intr-un guvern conservator, inrautatindu-si relatiile, si asa destul de proaste pe care le avea, cu sindicatele comerciantilor si ajutand la inabusirea grevei generale din 1926.
In cea mai mare parte a urmatorului deceniu, Churchill a stat in zona gri a politicii, din ce in ce mai izolat. Cu toate acestea, a avertizat asupra pericolului reprezentat de Germania nazista. Putini au fost cei care l-au ascultat. De asemenea, si-a perdut sprijinul popular sustinandu-l pe rege in plina criza a abdicarii si manifestandu-si opozitia fata de indienii nationalisti. Dar a venit si vremea lui, odata cu izbucnirea razboiului. A fost numit din nou ministru Marinei, unde a reusit sa evite raspunderea pentru esecurile din Norvegia.
1940 A fost solicitat sa-l inlocuiasca pe contestatul Neville Chamberlain in functia de prim-ministru. "Am simtit ca-mi indeplinesc destinul", spunea el.
De fapt, forta mana destinului. Intreaga Europa continentala era in mana lui Hitler si, cu toate astea, Churchill a decis sa il infrunte singur, in 1940, fara sa stie ca in anul urmator Japonia avea sa atace Pearl Harbor si Germania avea sa declare razboi Statelor Unite – evenimente care au asigurat ajutorul Americii.
1945 Pierde alegerile organizate imediat dupa razboi.
1951 A fost din nou numit prim-ministru, dar boala si cele cateva atacuri de cord suferite l-au fortat sa demisioneze din functie in 1955.
1965 Churchill s-a retras la Chartwell, in casa lui de la tara din Kent, si si-a petrecut ultimii ani scriind, pictand si odihnindu-se. In timpul vietii a fost considerat cel mai mare englez in viata, reputatie care a scazut foarte putin de la moartea sa [Brian Mooney, 2008].
Bibliografie:
- Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Bucuresti, Ed. Lider, 2008.
