PERSONAJE MITOLOGICE

Baba Dochia

Baba Dochia

CINE ESTE BABA DOCHIA?

Baba Dochia, un personaj emblematic în folclorul românesc, este asociată cu trecerea de la iarnă la primăvară și cu schimbările bruște ale vremii în luna martie. Această legendă își are originile într-o poveste veche, transmisă din generație în generație. Potrivit tradiției, Baba Dochia era o femeie bătrână care, având zece feciori, decide să pornească împreună cu aceștia la munte pentru a-și pășuna turmele. În fiecare zi, însă, Baba Dochia își schimba hainele în funcție de temperatura de afară, de la cele mai groase și călduroase, la cele mai ușoare și subțiri. 

LEGENDELE BABEI DOCHIA

O legenda spune că într-o zi Dochia, luată de valul optimismului și crezând că iarna a trecut, a rămas în haine subțiri. Însă, zeul Marte, nemulțumit de această înțelepciune, a transformat-o într-o piatră albastră, ca pedeapsă pentru încăpățânarea ei. Tradițional, în ziua de 1 martie, oamenii își fac mărțișoare, acele mici brelocuri colorate sau împletituri din șnur alb și roșu, pe care le poartă ca simbol al începutului de primăvară și pentru a evita capriciile vremii, asemenea schimbărilor de haine ale Babei Dochia. Această legendă nu doar încântă imaginația, ci și transmite înțelepciunea populară despre imprevizibilitatea vremii de la trecerea dintre iarnă și primăvară. Baba Dochia rămâne un simbol al ciclului natural și al încrederii oamenilor în puterea transformării, reflectată în modul în care aceasta își schimbă hainele în speranța venirii unei vremi mai blânde.

O altă legendă ne spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, care a cucerit Dacia, se îndrăgostește de Dochia, dar aceasta refuză să i se alăture și se refugiază împreună cu poporul ei pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. În încercarea ei de a scăpa de pasiunea lui Traian, Dochia apelează la ajutorul zeului suprem Zamolxes, care o transformă pe ea și turma ei în stâncă.

O altă versiune a legendei povestește despre Baba Dochia, care avea un fiu numit Dragobete. Acesta s-a căsătorit împotriva dorinței sale. Într-o zi rece de iarnă, pentru a-și necăji nora, Baba Dochia i-a dat un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu va deveni albă. Fata a încercat să spele lâna, dar deși degetele ei au început să sângereze, culoarea lânii rămânea neagră. În disperare, fata a început să plângă, iar Marțișor i-a apărut și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Fata a urmat sfatul și, cu uimire, a observat că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit sarcina dificilă, fata s-a întors acasă. Auzind povestea, Baba Dochia s-a înfuriat crezând că a venit primăvara, deoarece Mărțișorul i-a putut oferi o floare fetei. Astfel, îmbrăcată în nouă cojoace (sau, conform unor variante, în 12), Baba Dochia pleacă în căutarea primăverii. Pe parcurs, soarele puternic o face să-și îndepărteze unul câte unul cele nouă cojoace pe care le purta, până când rămâne complet dezbrăcată. Însă vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață.

O altă legendă putin diferită ne spune că Dochia avea un fiu, un tânăr faimos și iubit de multe fete, numit Dragobete. El era singurul care rămăsese acasă cu mama sa și cu o turmă de oi. Într-o zi, Dragobete și-a găsit iubita, o fată bună și frumoasă, și a adus-o acasă. Cu toate acestea, Baba Dochia nu a fost mulțumită de nora sa, găsind mereu defecte și căutând motive de nemulțumire.

În acel an, o iarnă grea s-a abătut asupra lor și nu părea să se mai termine. Într-o zi înghețată, Baba Dochia i-a spus norei că este sătulă de iarna lungă și o trimite să aducă flori de primăvară. Nora, descurajată, nu știa unde să meargă să găsească flori de primăvară. În drumul ei, se întâlnește cu Mărțișorul, căruia îi mărturisește necazul ei, iar Mărțișorul îi oferă un buchet de ghiocei pentru a aduce primăvara împreună cu ea. Plină de bucurie, nora se întoarce repede la Baba Dochia cu ghioceii.

Era 1 Martie. Atunci când Baba Dochia a văzut-o pe nora sa cu ghioceii, a crezut că a sosit primăvara și a plecat pe munte cu turma de oi. Dar zeul Marte s-a supărat din cauza mândriei babei și a adus nouă zile neașteptat de calde. În fiecare zi, baba a fost nevoită să-și arunce câte unul din cojoacele sale. Și astfel, în ziua a zecea, Martie a întors vremea, aducând trei zile de ger cumplit. Când baba nu a mai avut niciun cojoc, un ger aspru a cuprins lumea, înghețând atât apele, cât și pietrele. Așa că și baba, împreună cu turma sa de oi, s-au transformat în stânci, rămânând acolo până în ziua de azi.