Mânăstirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din spațiul românesc - 1552; şcoală pentru "grija sufletelor şi învăţătura pruncilor" - 1659; centru de spiritualitate şi cultură prin: Icoana făcătoare de minuni, pelerinaj şi pictura pe sticlă - 1699.
În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. Prima mărturie istorică, ce atestă aşezarea monahală, este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşan, cu hramul „Sfânta Treime", datată 1552. Între 1712 1714 biserica se reînnoieşte dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cǎtunul Nǎsal - Fânaţe. "
La 1659 este nu numai chinovie monahală, ci şi şcoală împărătească" unde învățau copiii din satele dimprejurul mânăstirii, călugărilor revenindu-le şi misiunea de dascăli.
Începând cu 15 februarie 1699, Nicula, iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce urmau să aibă loc, în jurul anului 1700, atât pentru viața monahală cât mai ales, pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania. Din acest moment, Maica Domnului va deveni nădejdea izbăvirii din: robie, boli şi nevoi; credincioşii obişnuindu-se a veni în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cântând: Am venit Măicuță să ne mai vedem, să-ți spunem necazul care-l mai avem!"
Plângerea icoanei va da naştere picturii pe sticlă, meşteşug călugăresc învăţat şi de săteni, Nicula devenind astfel prima şcoală, de acest fel, din țara noastră. Această tradiție este păstrată şi astăzi cu sfințenie de către monahi, adăugând şi pe cea a picturii bizantine pe lemn.
Biserica de zid s-a construit în perioada 1875 -11879 -1905, iar pictura interioara s-a realizat în tempera de prof. Vasile Pascu în 1961. iconostasul, care o împodobeşte, este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteşiu din Tăşnadla la 1938 şi are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul este unicat şi de o rară frumuseţe.
Stăreția a fost construită între 1978-1989. Ea adăposteşte un paraclis cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae" şi o importantă colecție de icoane vechi, pictate pe sticlă şi pe lemn, precum şi o colecție de cărți vechi de cult printre care şi „Cazania" mitropolitutul Varlaam, tipărită în anul 1643.
Anul 2001 marchează istoric Mânăstirea Nicula prin intervenția Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului, care rectitoreşte aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi, împreună cu obştea călugărească, demarând construcția de noi edificii: Biserică, Casă de creație, Centru de studii patristice şi ecumenice, Corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniță. S-a reuşit, până în prezent, edificarea Casei de creație, ce cuprinde şi reşedinţa arhiepiscopului, şi biserica până la turnuri.
Obştea de monahi, treizeci la număr, cu timp şi fără timp, prin rugaciune şi muncă, se nevoieşte, asemeni Maicii Sfinte, întru chemarea Mântuitorului Hristos: "Cel ce voieste sa vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa și să-Mi urmeze!"