CINE A FOST JOHANNES KEPLER?
Johannes Kepler a fost un astronom, matematician, astrolog, filozof naturalist și scriitor de muzică german. Este o figură cheie a Revoluției Științifice din secolul al XVII-lea, cunoscut mai ales pentru legile sale privind mișcarea planetelor și pentru cărțile sale Astronomia nova, Harmonice Mundi și Epitome Astronomiae Copernicanae. Aceste lucrări au constituit, de asemenea, una dintre bazele teoriei lui Isaac Newton privind gravitația universală.
Kepler a fost profesor de matematică la un seminar din Graz, unde a devenit un asociat al prințului Hans Ulrich von Eggenberg. Mai târziu, a devenit asistent al astronomului Tycho Brahe la Praga și, în cele din urmă, matematician imperial al împăratului Rudolf al II-lea și al celor doi succesori ai săi, Matthias și Ferdinand al II-lea. De asemenea, a predat matematică la Linz și a fost consilier al generalului Wallenstein. În plus, a realizat lucrări fundamentale în domeniul opticii, a inventat o versiune îmbunătățită a telescopului refractant (sau keplerian) și a fost menționat în descoperirile telescopice ale contemporanului său Galileo Galilei. A fost membru corespondent al Accademia dei Lincei din Roma.
Kepler a trăit într-o epocă în care nu exista o distincție clară între astronomie și astrologie, dar exista o diviziune puternică între astronomie (o ramură a matematicii din cadrul artelor liberale) și fizică (o ramură a filosofiei naturale). De asemenea, Kepler a încorporat argumente și raționamente religioase în lucrarea sa, motivat de convingerea și credința religioasă că Dumnezeu a creat lumea conform unui plan inteligibil, accesibil prin lumina naturală a rațiunii. Kepler a descris noua sa astronomie ca fiind "fizică cerească", ca fiind "o excursie în Metafizica lui Aristotel" și ca "un supliment la lucrarea lui Aristotel Despre ceruri", transformând tradiția antică a cosmologiei fizice prin tratarea astronomiei ca parte a unei fizici matematice universale.
FAMILIA ȘI EDUCAȚIA
Johannes sau Johann Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în orașul imperial liber Weil der Stadt. Orașul face acum parte din zona metropolitană Stuttgart și se află la 30 de kilometri vest de centrul orașului Stuttgart. Bunicul lui Kepler, Sebald Kepler (1519-1596), a fost primar al acestui oraș, căsătorit cu Catharina Müller. La momentul nașterii lui Johannes Kepler, familia se afla în declin economic. Tatăl său, Heinrich Kepler, își câștiga un trai precar ca negustor și a părăsit familia de mai multe ori pentru a servi în străinătate ca mercenar. Mama sa, Katharina, fiica unui hangiu, era fitoterapeut și mai târziu a fost acuzată de vrăjitorie. Între 1579 și 1584, Kepler a locuit cu părinții săi în Ellmendingen, unde tatăl său închiriase hanul "Sonne".
Născut prematur, Johannes a fost întotdeauna descris ca fiind un copil slab și bolnăvicios. În 1575 a supraviețuit unei boli de variolă, care însă i-a afectat permanent vederea. În ciuda sănătății sale precare, era precoce și adesea impresiona călătorii de la hanul mamei sale cu abilitățile sale matematice. Mama lui Kepler i-a stârnit interesul pentru astronomie de la o vârstă fragedă. Ea i-a arătat cometa din 1577 și eclipsa de lună din 1580.
Kepler a urmat prima clasă a școlii latine din Leonberg și a doua clasă a școlii latine din Ellmendingen. În 1580 și 1581 a fost nevoit să își întrerupă studiile. În 1582 a urmat clasa a treia a școlii de latină, "pentru că altfel nu era bun de nimic". Din 1584 (16 octombrie), Kepler a frecventat școala mănăstirii din Adelberg, iar din 1586 (26 noiembrie), după ce a absolvit Landexamen, a urmat școala superioară protestantă a mănăstirii (Gymnasium) din fosta mănăstire Maulbronn.
După ce a obținut o bursă, a început să studieze teologia la mănăstirea protestantă din Tübingen în 1589, în ciuda situației modeste a familiei sale. A studiat sub îndrumarea matematicianului și astronomului Michael Mästlin, s-a considerat un matematician superior și și-a câștigat reputația de astrolog priceput. Sub îndrumarea lui Michael Mästlin, a făcut cunoștință cu sistemul heliocentric de mișcări planetare al lui Nicolaus Copernicus. A devenit copernican și a apărat viziunea copernicană asupra lumii atât din punct de vedere teoretic, cât și teologic în dezbaterile studențești. În timpul studiilor, s-a împrietenit cu juristul Christoph Besold. La 11 august 1591 a devenit magistru.
CARIERA ȘI CONTRIBUȚIA
Între 1594 și 1600, la vârsta de 23 de ani, a lucrat în Stiria, în numele moșierilor din Stiria, ca profesor de matematică la Graz, unde și-a început deja și propria activitate științifică. La Graz, Kepler s-a căsătorit cu prima sa soție, Barbara Müller, în 1597. Odată cu declanșarea Contrareformei în Graz, cuplul protestant a trebuit să părăsească orașul în august 1600 și s-a mutat la Praga.
Din martie 1600, Kepler a avut o colaborare dificilă la Praga cu astronomul de la curtea imperială Tycho Brahe, până la moartea acestuia din urmă, în octombrie 1601. Ca succesor al lui Brahe, Kepler a devenit matematician imperial și astronom al curții, funcție pe care a deținut-o până în 1627. În această calitate, a fost responsabil și de reforma calendaristică și a trebuit să îl sfătuiască pe împărat cu privire la întrebarea dacă Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană ar trebui să renunțe la calendarul iulian pe care îl folosise până atunci și să folosească noul calendar gregorian introdus de papa Grigore al XIII-lea încă din 1582. În calitate de expert, Kepler a pledat în cadrul Dietei imperiale de la Regensburg pentru utilizarea calendarului gregorian, care era mai bun din punct de vedere astronomic decât calendarul iulian, dar dorințele sale nu au fost îndeplinite, în parte pentru că toate domeniile imperiale protestante au insistat să păstreze vechiul calendar. Dieta imperială a decis să adopte noul calendar gregorian abia 80 de ani mai târziu.
După ce împăratul Rudolf, protectorul lui Kepler, a murit în 1612, Matei a fost ales ca nou împărat. Cu puțin timp înainte de moartea sa, în 1619, a început Războiul de Treizeci de Ani, care a dus la revolte și jafuri în orașul Praga. După ce noul împărat Matei i-a confirmat poziția de matematician imperial și salariul său, Kepler și-a oferit serviciile Domeniilor Austriei Superioare. În mai 1612 a fost angajat la Linz, la școala rurală, ca profesor de matematică.
În timpul Războiului de Treizeci de Ani, Kepler a întocmit horoscoape pentru comandantul-șef al armatei imperiale, Generalissimus Wallenstein, în care erau prezise necazurile lui Wallenstein și anul morții sale, în 1634.
Johannes Kepler a descoperit legile după care planetele se mișcă în jurul soarelui. Acestea sunt numite legile lui Kepler după numele său. El a făcut din optică un subiect de cercetare științifică și a confirmat descoperirile pe care contemporanul său Galileo Galilei le făcuse cu ajutorul telescopului. Kepler este astfel unul dintre fondatorii științelor naturale moderne. Prin introducerea calculului cu logaritmi, Kepler a contribuit la răspândirea acestui tip de calcul. În matematică, o metodă numerică pentru calcularea integralelor a fost numită "regula butoiului lui Kepler" după numele său.
Descoperirile lui Kepler și formularea de către acesta a celor trei legi planetare au transformat viziunea medievală asupra lumii, în care ființe neînsuflețite mențineau planetele, inclusiv soarele, în mișcare constantă, într-un sistem dinamic, în care soarele influențează în mod activ planetele prin acțiunea sa la distanță. Kepler însuși nu a numit niciodată "legi" formulările descoperirilor sale, deoarece, în ochii săi, acestea erau doar expresii ale unei armonii mondiale pe care Creatorul o dăduse operei sale. Din punctul de vedere al lui Kepler, providența divină a fost, de asemenea, cea care l-a determinat să studieze stelele în calitate de student la teologie. Pentru Kepler, lumea naturală era doar o oglindă în care ideile divine puteau deveni vizibile, iar mintea umană creată de Dumnezeu exista doar pentru a recunoaște și a lăuda ideile divine.
Kepler a mers dincolo de ideea că sistemul copernican era doar un model (ipotetic) pentru calcularea mai simplă a pozițiilor planetare. Considerarea viziunii heliocentrice a lumii ca fiind un fapt fizic a întâmpinat o rezistență acerbă nu numai din partea Bisericii Catolice, ci și din partea superiorilor protestanți ai lui Kepler. Pentru că în ambele confesiuni, învățăturile lui Aristotel și ale lui Ptolemeu erau considerate sacrosancte.
