1769 Arthur Wellesley s-a naste la Dublin, Irlanda, la 1 mai, fiind cel de-al patrulea fiu al unui nobil anglo-irlandez scapatat. Si-a negat intotdeauna originile irlandeze, spunand ca, daca o persoana se naste intr-un grajd, nu inseamna ca este neaparat un cal. Nu s-a descurcat la niciuna dintre scolile la care s-a inscris, nici macar la Eton si astfel a ajuns intr-o academie militara franceza, in Angers, unde si-a gasit adevarata chemare.
1787 Se inroleaza in regimentul 73 vanatori de munte, indeplinind dorinta mamei sale.
1793 Este promovat la gradul de locotenent-colonel. Initial, avansarea lui s-a datorat influentei familiei, fratele lui cumparandu-i comanda regimentului 33 infanterie.
1794 Au loc campaniile din Olanda. Dupa o campanie in Flandra (1795), s-a dus in India, unde guvernator general era un alt frate al sau, Richard.
1797-1805 Comanda armata din India.
1799 Invazia din Mysore.
1803 Batalia de la Assaye, unde el considera ca a obtinut cea mai frumoasa victorie din cele saizeci ale sale.
1804 Este promovat la gradul de general-maior si innobilat.
1806 Se casatoreste cu Lady Katherine Pakenham si este ales membru al Parlamentului reprezentand Rye.
1807 Este numit ministru pentru Irlanda, functie din care si-a luat putin concediu pentru a obtine o victorie impotriva Frantei, in Danemarca.
1904-1814 Are loc razboiul Peninsular.
1808 Wellesley a fost numit comandant al fortei expeditionare britanice, trimisa in Portugalia in ajutorul insurgentilor care luptau impotriva francezilor. Campania iberica a inceput cu victoriile de la Roliça si Vimiero.
Wellesley a petrecut sase ani impingandu-i pe francezi afara din Peninsula Iberica. Nu a pierdut nici o batalie. Talavera, in 1809, Salamanca, in 1812 si Vitoria, in 1813, se numara printre cele mai faimoase victorii ale sale.
A traversat muntii Pirinei, a intrat in Franta si a mai obtinut o victorie, la Toulouse, inainte ca Napoleon sa abdice in 1814.
1814 Este creat rangul de Duce de Wellington, a fost numit ambasador la Paris si reprezenta Marea Britanie la Congresul de la Viena.
1815 Il infrange pe Napoleon in batalia de la Waterloo. Ramane in Franta pentru trei ani, in calitate de conducator al armatei aliate de ocupatie.
1818 S-a intors in Anglia, a reintrat in politica.
1819 A intrat in Cabinet (Guvern).
1828-1831 Prim-ministru. A ajuns sa favorizeze emanciparea catolica.
1830 Wellington a demisionat.
1832 S-a alaturat guvernului lui Peel, in calitate de ministru de Externe si apoi ca sef al Camerii Lorzilor.
1846 S-a retras din politica odata cu demisia lui Peel.
1852 Moare la Castelul Walmer, in Kent, la 14 septembrie.
