1395 (1399) Unul dintre acesti ani pare sa fie anul nasterii lui Johannes Gensfleische zum Gutenberg, in localiatea germana Mainz (aflata pe malul Rinului), intr-o familie nobila. Tatal sau facea parte din asociatia lucratorilor monetari. Despre primii ani din viata stim prea putine lucruri.
1419 Dupa moartea tatalui sau paraseste orasul natal, pentru ca in 1424 sa fie prezent la Strasbourg.
In orasul Strasbourg, Gutenberg a trait 20 de ani, calatorind in orasul natal foarte rar, chiar refuzand amnistia din 1430, acordata celor plecati. De aceea este nevoit sa faca fata neplacerilor justitiei, pierzandu-si renta acordata de orasul Mainz (probabil fiindca refuza sa se supuna autoritatilor), renta acordata ulterior mamei sale. Situatia sa s-a rezolvat in 1434, cand notarul din Mainz, Nicolaus, a trecut prin orasul adoptiv al lui Gutenberg.
La Strasbourg, Johannes Gutenberg s-a asociat cu trei tineri burghezi in scopul de a exploata un secret de-al lui.
1436 Inventatorul a obtinut de la cei trei un ajutor financiar. La moartea unuia dintre ei, Gutenberg are din nou necazuri, mostenitorul cerand ca toate uneltele, masinile sau inventia sa ii fie date. Gutenberg si-a sustinut cu atata tarie drepturile, incat a avut castig de cauza.
Care era secretul pentru care Gutenberg s-a luptat atat de mult? Documentele nu sunt nici de aceasta data prea darnice. Era vorba despre slefuirea pietrelor, despre fabricarea oglinzilor sau despre un teasc cu bucati in forme de plumb care sunt taiate sau topite? Sau poate de toate trei? Istorici au vazut in aceasta, primele incercari in crearea tiparului.
Unul dintre biografii lui Gutenberg, poetul francez Lamartine, relateaza ca inventia care a schimbat raspandirea cuvantului s-a datorat unui paraclisier din Haarlem. Intr-una dintre calatoriile sale, Gutenberg s-a intalnit cu Coster, caci asa il chema pe paraclisier, care inventase o metoda de imprimare, numita xilogravura, dar nu reusea sa treaca mai departe, adica la literele mobile.
Altii sunt de parere ca paraclisierul avansase destul de mult, iar Gutenberg i-a furat secretul folosindu-se de fica lui, Coster, care se indragostise de el. Nu putem sa punem o baza prea mare pe aceste povestiri, mai ales ca nu exista vreo dovada a calatoriei lui Gutemberg la Haarlem.
1444 Se pare ca in acest an, Gutenberg a parasit Strasbourg-ul, unde avea cam multe datorii, intorcandu-se, probabil, la Mainz.
1445 La un an dupa aceea, ii cere un imprumut lui Johannes Fust, punand probabil in aplicare inventia sa: tiparul. De la Fust s-a mai imprumutat de cateva ori; de aceea a ajuns din nou la tribunal si, de aceasta data, a pierdut. Fust se asociaza cu Peter Schoffer, un topitor care lucrase cu Gutenberg, cu care tipareste mai multe lucrari. Inventatorul fusese dat deoparte!
Cu ajutorul unui cetatean de baza al Mainz-ului, Conard Hummer (sau Hummerey), Gutenberg si-a putut deschide din nou un atelier de tiparituri, care a existat pana in 1465.
1445 Prima tiparitura care ni s-a pastrat este un fragment din „Judecata de apoi”, parte a unei lucrari numita „Cartea sibilelor”, cu mare cautare in epoca. Este o foaie mica, tiparita pe ambele fete, ciopartita, dar care are o valoare inestimabila pentru cultura omenirii: marca inceputul unei noi ere in comunicare, in raspandirea cuvantului scris si a informatiilor. Multi cercetatori s-au aplecat asupra acestei foi, iar imperfectiunile tipariturii i-au facut sa creada ca este printre primele incercari cu noua inventie.
A doua lucrare tiparita este gramatica latina a lui Aelius Donataus, o lucrare cu caracter laic, si ea ceruta in epoca. Nu toti cercetatorii sunt de acord ca aceasta tiparitura ii apartine lui Gutenberg, fiind de o calitate inferioara. A treia tiparitura, Calendarul astronomic pentru anul 1448, a ridicat si ea semne de intrebare, unii istorici plasand-o mult mai tarziu, prin 1457-1458. Primele lucrari cu data sigura sunt doua scrisori-indulgente din 1454-1455. La cea din 1455 mesterul tipograf a folosit caracterele perfectionate cu care va tipari cea mai cunoscuta lucrare a sa, Biblia cu 42 de randuri (numita deseori Mazzarina).
Calitatea acestei tiparituri este desavarsita, marturie a geniului lui Gutenberg. Nu este datata sau semnata, dar cercetatorii i-au putut stabili cu precizie anul aparitiei. Se presupune ca s-au tiparit 200 de exemplare ale cartii, 35 pe pergament si 164 pe hartie din care ni s-au pastrat mai putin de 50.
1462 Atelierul lui Gutenberg a avut de suferit. Competitia cu atelierul lui Schoffer, a ramas singur dupa fuga la Paris a lui Fust (unde a si murit), nu era profitabila pentru inventator.
1465 Singura consolare financiara a fost pensia acordata de episcopul de Mainz, ca recunoastere a meritelor sale in inventarea tiparului.
1468 Gutenberg nu s-a putut bucura prea mult de pensia acordata deoarece, in acest an, in februarie, moare in urma unei boli. Ramasitele sale pamantesti au disparut ca si casa in care a locuit. Inventia sa a cunoscut insa un succes rapid iar numele sau este scris cu litere de aur in istorie, azi vorbindu-se „galaxia Gutenberg”, ca un suprem omagiu adus ilustrului inventator al tiparului.
Cam la jumatate de secol dupa inventarea tiparului, acesta a patruns si pe teritoriile romanesti. In atelierele vestite din Occident sunt mentionati mesteri proveniti din Transilvania, cum ar fi, de exemplu, la Venetia, Toma din Sibiu, Andrei Corbul din Codlea. Unii cercetatori spun chiar ca Macarie, de numele caruia se leaga inceputul tipariturilor la noi, ar fi invatat mestesugul la Venetia. Din orasul lagunelor a fost adusa, probabil, si tiparnita [Mihaela Puiu, 2003].
Bibliografie:
- Mihaela Puiu, Istoria Universala 2, Multiprint, Iasi, 2003.