FIZICIENI

Marie Curie

Marie Curie (1867-1934)

1867 La 7 noiembrie, intr-un cartier din Varsovia, Polonia, s-a nascut Maria Sklodowska.[1] A fost o savanta poloneza stabilita in Franta, dublu laureata a Premiului Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel si singurul savant care a primit doua premii Nobel in doua domenii stiințifice diferite (fizica si chimie).[2]

1876 Cand Maria avea noua ani moare sora ei Sofia.[1]

1878 In mai, cand Maria avea 11 ani moare mama ei.[1]

1883 In acest an, a terminat cursurile secundare cu medalie de aur. Din cauza dificultatilor financiare si pentru a-si sustine sora mai mare, care studia medicina in Franta, lucreaza o vreme ca guvernanta a unor copii din familii instarite.[1]

1891 Pentru ca in Rusia tarista femeile nu erau admise la universitate, se muta la Paris, unde studiaza la Sorbona.[1]

1893 Devine licentiata in fizica.[1]

1894 Devine licentiata in matematici si in primavara il cunoaste pe Pierre Curie.[1]

1895 La 25 iunie Pierre Curie si Maria Sklodowska se casatoresc.[1]

1897 I se naste prima fiica, Irene.[1]

1898 In iulie anunta descoperirea poloniului, iar in luna decembrie a aceluiasi an existenta radiului.[1]

1903 Incepe cercetari in domeniul radioactivitatii, la care se va alătura curand si sotul sau, pentru izolarea poloniului si radiului. Pentru aceste cercetari primesc amandoi Premiul Nobel pentru Fizica, impreuna cu Henri Becquerel.[1]

1904 Se naste a doua fiica a Mariei Curie, Eve.[1]

1906 La 13 mai catedra de la Sorbona creata pentru Pierre Curie este incrediintata Mariei Curie dupa tragica moarte a sotului, accidentat mortal de o trasura, Maria Curie continua singura cercetarile.[1]

1908 Este numita profesor titular.[1]

1910 Anunta ca a reusit izolarea radiului radioactiv  in aer.[1]

1911 Academia de Stiinte din Stockholm acorda lui Marie Curie al doilea Premiu Nobel (cel de chimie) pentru prepararea radiului pur.[1]

1923 Marie este operata avand probleme cu ochii si urechile.[1]

1934 Dupa 11 ani moare, in urma unor complicatii aparute dupa operatie. Radiatiile studiate i-au distrus componente de importanta vitala ale sangelui. Fiica ei, Irene, impreuna cu sotul ei F. Joliot-Curie contiunua munca lui Marie si Piere si descopera radiatiile artificiale pentru care primesc Premiul Nobel.[1]

 

 

Bibliografie: 

    1. Boris Crăciun, Daniela Costin, Faimoşii inventatori şi descoperirile lor epocale, tip. Multiprint, Iasi, 2005
    2. Marie Curie, ro.wikipedia.org - accesat la data de 06.07.2013