1856 La 6 mai, la Cresson, Pennsylvania, SUA, s-a nascut Robert Peary. A fost un explorator polar american, considerat ca fiind primul om care a ajuns la Polul Nord. Cel mai obsedat dintre toti exploratorii arctici, Peary si-a manat mica echipa intr-o uimitoare "cursa spre pol" care a durat doar patru zile si care i-a facut primii oameni ajunsi in varful lumii. Avea doar doi ani cand tatal sau a murit, lasandu-l pe micul Robert sa fie crescut doar de mama. A urmat o copilarie plina de nazbatii si aventuri, Robert simtindu-se mai acasa in natura, in spatii deschise.
1881 La varsta de douazeci si patru de ani, Peary s-a inrolat in marina militara a Statelor Unite ca supraveghetor si a acceptat un post in Nicaragua, intr-un proiect de canal. Aici, in Nicaragua, plicticoasa, i-a cazut in mana o carte despre taramul arctic, iar imaginatia lui a luat foc la gandul explorarilor polare.
1885 Devine obsedat de ideea de a ajunge la Polul Nord si de explorarile arctice.
1886 In timp ce se afla intr-o permisie, a plecat in prima expeditie in Groenlanda, cu scopul declarat de a o transversa in portiunea unde era cea mai lata. Desi incercarea s-a soldat cu un esec - Peary a mers, de fapt, mai putin de 150 de kilometri, inainte de a fi nevoit sa se intoarca - aceasta experienta i-a confirmat lui Peary obsesia crescanda fata de tinuturile arctice si de faima realizarii. Intr-o scrisoare pe care i-a trimis-o mamei sale pe cand se afla in Groenlanda a scris: "Trebuie sa fiu faimos!". Peary voia sa-si atinga faima dorita in tinutul arctic, voia sa fie primul om care ajunge la Polul Nord.
Aceasta obsesie avea si o parte intunecata: la auzul vestii ca exploratorul norvegian Fridtjof Nansen a transversat cu succes Groenlanda, in 1888, Peary a luat foc, incepand sa vorbeasca despre "tradarea" lui Nansen si despre cum acesta i-a "interceptat" planurile, desi Nansen isi planuise expeditia cu mult inainte ca Peary sa auda macar de Groenlanda. Fergus Fleming, in extraordinara cronica a cuceririi Polului Nord, "Nouazeci de grade sud", il descrie pe Peary ca fiind "cel mai decis, posibil cel mai de succes si probabil cel mai neplacut om din analele explorarilor polare" si este greu, daca citim povestirile despre relatiile lui Peary cu oamenii din echipele sale de explorare, sa contrazicem acest verdict. Chiar daca, fara indoiala, Peary era cat se poate de dezagreabil, nu-i poate fi negata tenacitatea.
1891 A doua expeditie in Groenlanda; Peary si Henson ating tarmul nordic al Groenlandei. Peary a refuzat sa se intoarca inapoi acasa chiar dupa ce si-a rupt un picior, insistand sa fie tras pe gheata pe o scandura. Impreuna cu Peary, in aceasta expeditie mai erau dr. Frederick Cook (care sustinea ca ar fi ajuns primul la Polul Nord, in 1908, sustineri ce au dat nastere unor indelungi si incrancenate controverse; astazi exista chiar si o asociatie Frederick Cook Society, al carui scop este dovedirea faptului ca eroul lor a ajuns primul la Pol) si Mattew Henson, asistentul afro-american al lui Peary, un barbat care, din cauza culorii pielii sale, a primit prea putin spatiu in analele explorarilor arctice.
Expeditia a ajuns pe coasta nordica a Groenlandei (si nu in cel mai nordic punct al insulei, asa cum gresit a crezut Peary atunci) si a dovedit astfel ca Groenlanda este intr-adevar o insula. Peary avea sa se intoarca din aceasta expeditie cu doi meteoriti imensi, plini de fier, sacri pentru inuiti, precum si cu sase inuiti in persoana.
1887-1906 Intre acesti ani, Peary a facut mai multe expeditii in zona arctica, petrecand in total sase din cei noua ani in regiunile polare.
1906 In acest an, Peary ajunge pana la 87 de grade si 6 minute latitudine nordica, la doar aproximativ 240 kilometri de tinta sa finala, Polul Nord.
1907 A fost publicata lucrarea "cel mai aproape de Pol", in care Peary descrie aceasta expeditie. Deja publicul american, care probabil se saturase de titlurile din ziare, de genul "Peary esueaza din nou", isi cam pierduse interesul in privinta tinuturilor arctice; astfel ca aceasta carte nu s-a vandut prea bine. Mai ingrijorator pentru Peary era faptul ca ii era din ce in ce mai greu sa faca rost de fondurile necesare pentru urmatoarea lui expeditie, desi tinuse mai multe cuvantari si discursuri in mai multe locuri din tara. In acest moment, perspectivele lui Peary de a atinge Polul Nord erau destul de sumbre. Ca o ironie a sortii, anuntul lui Cook, cum ca se afla in Groenlanda si ca planuieste sa o ia spre Pol, a pus din nou publicul pe jar si fondurile necesare au inceput sa vina, printre altii si de la vaduva senatorului Morris Jesup, un sustinator infocat al lui Peary, dupa care el a numit un promontoriu nordic din Groenlanda.
1908 La 6 iulie, Peary a pornit din nou spre Groenlanda, la bordul vasului Roosevelt, o nava construita dupa specificatiile sale si numita dupa presedintele american din acea vreme, care a venit personal in port pentru a-i ura drum bun lui Peary. Nava a acostat in portul Etah din Groenlanda, apoi expeditia s-a miscat rapid pe mare pana la Capul Sheridan, pe insula Ellesmere, apoi de acolo cu sania pana la Capul Columbiei, o calatorie de aprozimativ 125 de kilometri. De aici, Peary a pornit ultima lui "goana spre Pol". Patru zile si 170 de kilometri mai tarziu, in conformitate cu insemnarile lui Peary, el si mica sa echipa se aflau la cel mai nordic punct al planetei: 90 de grade nord. Castigase cursa.
1911 Se retrage din marina cu gradul de viceamiral.
1920 La 20 februarie, Robert Peary moare, la Washington, SUA. Acesta spunea candva: "Soarta si tot iadul imi sunt potrivinice, dar totusi am sa reusesc". [1]
Bibliografie:
1 - Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Bucuresti, Ed. Lider, 2008;
