Csák (I) din familia lui Hahót (maghiară: Hahót nembeli (I) Csák) a fost un nobil maghiar care a deținut mai multe functii în timpul domniei regelui Béla al IV-lea. Inițial, a fost un susținător puternic și influent al fiului regelui, ducele Ștefan, mai târziu l-a resustinut pe Béla.
S-a născut în ramura Buzád din clanul Hahót ca fiul lui Buzád II, care a servit ca ban al Severinului între 1226 și cca. 1232. Csák avea trei frați. Tatăl său a fost ucis de mongoli la Pest după dezastruoasa bătălie de la Muhi. Csák I a avut cinci fii, inclusiv Csák II, de la o soție neidentificată.
În acea perioadă au apărut tensiuni între Béla al IV-lea și fiul său, Ștefan, care s-a întors în Transilvania și a început să o guverneze pentru a doua oară ca Duce al Transilvaniei după 20 august 1260. Csák a devenit treptat un admirator inflacarat al lui Ștefan, care l-a demis pe voievodul Ernye Ákos din această poziție și l-a înlocuit cu Csák I Hahót.
Titlul său era de "banul Transilvaniei" (latină: banus Transilvanus). Istoricul Gyula Kristó bănuia o deliberare în spatele acelui titlu neobișnuit (Ernye l-a purtat și acesta înaintea lui Csák). Kristó susține că ducele Ștefan dorea să asigure Transilvaniei un grad ridicat de autonomie, ca în Croația și Slavonia. De asemenea, el a ocupat funcția de ispán al comitatului Szolnok, care a fost unit cu voievodatul din acea vreme.
Înainte de aceasta, Csák deținea deja funcții importante în curtea regală a lui Ștefan: el era maestru trezorier (1259) și maestru degustator (1260) pentru duce. De asemenea, el a ocupat si functia de ispán al comitatului Zala (Ungaria de Vest) în 1260, fapt care dă naștere la incertitudine cu privire la cariera sa, deoarece în acea perioadă ostilitatea dintre tată și fiu, care dominau partea de est a țării s-a transformat în război. Istoricul Attila Zsoldos a considerat că Csák a părăsit curtea dcală și a jurat loialitate lui Béla, când a izbucnit un război civil care a durat până în 1266.
După bătălia de la Isaszeg din martie 1265, regele a fost obligat să accepte autoritatea lui Ștefan in Transilvania. La 23 martie 1266, tatăl și fiul au semnat pacea la mănăstirea Binecuvantatei Fecioare de pe Insula Margareta.