Pousa, fiul lui Sólyom (maghiara: Sólyom fia Pósa) a fost un nobil maghiar, care a servit ca voievod al Transilvaniei de două ori, în 1227 și 1235 pana in 1241.
Pousa a servit ca ispán al comitatului Vas în 1225. În timpul domniei lui Andrei al II-lea, a fost un susținător credincios al prințului coroanei Béla, care a deținut titlul de duce al Transilvaniei după 1226, în urma acordului dintre rege și fiul său, după o serie de conflicte pentru tron. Cândva, ducele Béla a acționat independent de tatăl său, așa cum este demonstrat prin acordarea scutirii de impozite cavalerilor transilvăneni în 1231 și prin donațiile de terenuri aflate în Țara Românească în 1233. Pousa a ocupat functia de vistier al tezaurului (camerarius) lui Béla în 1225.
El a fost numit voievod al Transilvaniei în 1227. Potrivit lui László Markó, el a ocupat funcția între 1226 și 1229, cu toate că hrisoavele existente demonstrează ca acesta a ocupat functia si în 1227. El a ocupat postul de Maestru al cailor al ducelui Béla între 1229 și 1233.
Când Béla a urcat pe tron în 1235, Pousa a fost numit voievod al Transilvaniei pentru a doua oară. În 1241, Transilvania a suferit în timpul invaziei mongole din Europea. Güyük Khan a invadat Pasul Oituz în martie. Pousa a luptat cu armata regală lângă Țara Bârsei (maghiară: Barcaság), unde a căzut în luptă la 31 martie 1241. Mongolii și-au continuat campania spre interiorul Regatului Ungariei.
