CONDUCĂTORI

"Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!" - Alexandru Lăpușneanu


Theodoric cel Mare (454-526)

 

Teodoric cel Mare454 Probabil acesta este anul in care s-a nascut Theodoric cel Mare, langa Carnuntum (tabara a armatei romane), Austria de astazi, fiind fiul nelegitim al lui Theodomir din familia Amaly.  Scriitorul Iordanes ne spune ca a fost trimis ca ostatic la romani in urma insistentelor unchiului sau, Valamir, pe cand avea 7-8 ani, pentru a asigura pacea  dintre romani si goti. La Constantinopol a primit o educatie aleasa, iar mai tarziu, cand a devenit conducatorul poporului sau, va primi de la imparatii romani titluri inalte, printre care cel de patriciu.

484 Primeste titlul de consul.

488 S-a intors sa traiasca alaturi de ostrogoti,  devenind regele lor.

493 Dupa ce trece in Italia il invinge in mai multe randuri pe Odoacru la Nonsa, apoi la Verona si Adige, fortandu-l sa se predea. Desi promisese ca il va lasa in viata, l-a ucis pe Odoacru la un banchet, probabil de teama ca acesta se putea ridica impotriva lui.

Theodoric a incercat sa mentina intelegerea dintre romani si barbari si a avut relatii bune cu Bizantul. Ostrogotii deveneau tot mai mult romani. Theodoric  fiind fascinat de cultura romana. Amalasunta, fiica lui Theodoric, si-a crescut si ea fiul ca pe un roman.

526 Theodoric moare si este inmormantat la Ravenna. Dupa moartea sa urmeaza la conducere Athalaric. Ostrogotii vor fi invinsi mai tarziu de catre bizantini, desi au rezistat eroic. Ca si vizigotii, vor fi treptat inghititi in marea masa romanica din Italia. Urmele lor s-au pastrat doar in mica masura, in popoarele care s-au format pe ruinele fostului imperiu [Mihaela Puiu, 2003].

 

 

Bibliografie:

    • Mihaela Puiu, Istoria Universala 2, Tipografia Multiprint, Iasi, 2003.