Casimir Belcot (n. 14 aprilie 1885, Ploiești - d. 19 mai 1917, București) a fost un actor român, elev al lui Constantin Nottara. Societar al Teatrului Național București.
Mama sa era de origine germană, născută în România, iar tatăl polonez originar din Lemberg, de unde venise în 1859, devenind în 1883 cetățean român. Tatăl său a fost armurierul șef al Regimentului 7 Prahova, timp de 35 ani, adică până la moartea sa.
Lui Casimir de copil i-a plăcut teatrul și din timpul liceului chiar aranja și juca spectacole de teatru. În timpul facultății, ca să poată trăi, a fost nevoit să-și ia o slujbă la Poșta Centrală. După puțin timp însă a părăsit slujba și s-a înscris și la Conservator. După terminarea Conservatorului a plecat în turneu cu trupa lui Petre Liciu și cu Petre Sturza.
În vara lui 1907 joacă în București la Grădina Ambasadori în „Zozo" unde are o creație mare și atrage atenția publicului asupra sa. În acea stagiune s-a făcut el cunoscut. Atunci l-a văzut Alexandru Davila care l-a chemat și l-a angajat la Teatrul Național din București, direct stagiar.
A debutat în piesele „Răzvan și Vidra" și „Fântâna Blanduziei", cu succes mare. În 1910 este numit societar de clasa III, apoi de cl. I.
A jucat în Teatrul Național până la 1916.
În timpul războiului a contractat tifosul exantematic care l-a răpus la 19 Mai 1917.
Casimir Belcot este înmormântat la cimitirul Bellu.
Bibliografie:
ro.wikipedia.org
Aceasta biografie nu a fost inca completata si ingrijita de un editor Biography.name
