CINE A FOST MARILYN MONROE?
A fost o actriță, model și cântăreață americană. Celebră pentru interpretarea unor personaje comice de tip "bombă blondă", a devenit unul dintre cele mai populare sex-simboluri ale anilor 1950 și începutul anilor 1960, precum și o emblemă a revoluției sexuale din acea epocă. A fost o actriță de top timp de un deceniu, iar filmele ei au avut încasări de 200 de milioane de dolari (echivalentul a 2 miliarde de dolari în 2021) până la moartea ei, în 1962. Mult timp după moartea ei, Monroe rămâne un simbol major a culturii pop. În 1999, Institutul American de Film a clasat-o pe locul al șaselea pe lista celor mai mari legende feminine ale ecranului din Epoca de Aur de la Hollywood.
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 1 iunie 1926, Los Angeles, California, Statele Unite, s-a nascut Norma Jean Mortensen (bunica sa Della Monroe Grainger a botezat-o în stil baptist drept Norma Jeane Baker), cunoscută cu numele de scenă Marilyn Monroe.
Majoritatea biografilor cred că tatăl său biologic a fost Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuși, certificatul ei de naștere îl indica pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca fiind tatăl. În ultimii ani câțiva biografi chiar au început să susțină că de fapt acest lucru ar fi și situația reală.
ADOPȚIA LUI MARILYN MONROE
Gladys nu a fost în stare să o convingă pe Della să aibă grijă de Marilyn, așa că a încredințat-o unor părinți adoptivi, Albert și Ida Bolender din Hawthorne, California, la sud-vest de Los Angeles, unde ea a trăit până la vârsta de șapte ani. În autobiografia sa "My Story" (Povestea mea), Monroe declară că a crezut că Albert și Ida erau părinții săi până într-o zi când, pe un ton aspru, Ida a corectat-o. Tot din "My Story", aflăm că Gladys o vizita pe Marilyn în fiecare sâmbătă, dar niciodată nu o lua în brațe, nu o săruta sau măcar să îi zâmbească.
REUNIUNEA CU MAMA SA
Cu incertitudine, în 1933, Gladys a anunțat că a cumpărat o casă pentru ea și fiica sa, dar după câteva luni după ce s-au mutat acolo, a avut o cădere psihică. Monroe și-o amintește pe Gladys "țipând și râzând" când a fost internată cu forța în spitalul de boli mentale din Norwalk, California, același spital în care mama lui Gladys, Della a murit în august 1927.
Totuși merită subliniat că "My Story" nu poate fi considerată o sursă de încredere, pentru că a fost de fapt scrisă de un jurnalist numit Ben Hecht și a fost menită să portretizeze imaginea de orfan îndurerat pentru Monroe. Mărturisirile de acolo au fost considerate ca fiind discutabile.
Gladys a fost declarată incapabilă de a-și îndeplini îndatoririle de părinte, iar prietena ei cea mai bună, Grace McKee (mai târziu Goddard) a devenit tutorele său legal.
ÎNTOARCEREA LA ORFELINAT
După căsătoria lui McKee în 1935, Marilyn a fost trimisă la orfelinatul din Los Angeles, ca mai apoi să urmeze o lungă succesiune de familii adoptive unde se crede că a fost abuzată și neglijată. Există totuși puține dovezi că au fost atât de multe familii adoptive precum susține. Ca o completare, Monroe însăși e cunoscută pentru slăbiciunea ei de a exagera informațiile despre copilăria sa în timpul interviurilor. În 1942, la vârsta de șaisprezece ani, Monroe s-a căsătorit cu James Dougherty.
DEBUTUL ȘI CARIERA
În 1946, deși si-a petrecut o mare parte din copilarie la familii adoptive și centre de plasament, Monroe a început o carieră ca model, care a condus la un contract de film cu Twentieth Century-Fox, însa aparițiile timpurii au fost minore. Marilyn a divorțat de sotul sau, Dougherty, pe 13 septembrie 1946.
În 1950, aparițiile sale din peliculele "The Asphalt Jungle" și "All About Eve", au atras atenția. În acest 1952, s-a remarcat în rolul principal din filmul "Don't Bother to Knock" ecranizând o babysitter cu probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetița pe care o avea în grijă. Cu toate că a primit critici mixte, Monroe a susținut mai târziu că acesta a fost una dintre interpretările ei favorite. Mai târziu, numeroși critici de film au considerat ca această contribuție a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei.
În 1953, Monroe joaca într-un film cu buget mare, "Niagara". Criticii de film si-au concentrat atenția asupra magnetismului camerei față de Monroe, nu numai la acțiunea de fundal a filmului. "Niagara" a ajuta-o pe Monroe să devină senzația momentului aproape peste noapte. Rolul ei de femeie dezechilibrată cu moravuri ușoare care plănuiește să își asasineze soțul, i-a făcut pe critici să afirme că ar fi fost actrița principală perfectă pentru unul din filmele regizate de Alfred Hitchcock.
Acest moment coincide cu timpul în care pozele nud ale lui Monroe, făcute de către fotograful Tom Kelley în anii de luptă pentru roluri, încep să iasă la lumină. Copii ale acestora au fost cumpărate de către Hugh Hefner și în decembrie 1953 au apărut în prima ediție a noii sale reviste "Playboy". Chiar dacă Fox a fost îngrijorat că asta va crea o controversă ce îi va afecta cariera, Monroe a decis să admită în mod public că ea este modelul din fotografii. Unui ziarist care a întrebat-o ce îmbrăcăminte a purtat în timpul ședinței i-a răspuns: "Radio-ul". La întrebarea despre ce poartă în pat, răspunsul a fost de asemenea simplu: "Chanel No. 5". Mai târziu avea să devină celebră pentru aceste replici incitatoare lipsite de predicat.
Stilul său de "blonda naivă" avea sa fie folosit ca efect comic în filme precum "Gentlemen Prefer Blondes" (1953), "How to Marry a Millionaire" (1953) sau "The Seven Year Itch" (1955). Lipsită de stil actoricesc, Monroe a studiat la Actors Studio pentru a-și extinde gama de roluri abordate.
În 1954, s-a recăsătorit, cu star-ul de baseball Joe DiMaggio după doi ani de curtenire. Cei doi s-au căsătorit la primăria din San Francisco pe 14 ianuarie. În 24 octombrie, la 274 zile de la căsătorie, ea a depus actele pentru divorț, iar ca motiv era declarat "cruditatea mentală".
În 1956, înterpretarea ei dramatică din "Bus Stop" a fost salutată de către critici și i-a adus o nominalizare la Globul de Aur. Tot în acest an, pe 29 iunie, Monroe s-a căsătorit pentru a treia oara, cu Arthur Miller, pe care îl cunoscuse în anul 1951, în cadrul unei ceremonii civile desfașurată la White Plains, New York.
În 1957. firma ei de productie, Marilyn Monroe Productions, a lansat "The Prince and the Showgirl", pentru care a primit o nominalizare la premiul "BAFTA" și a câștigat un premiu "David di Donatello". În 1959 a primit un Glob de Aur pentru interpretarea din "Some Like It Hot".
În 1961, ultimul film complet al lui Monroe a fost "The Misfits", alaturi de Clark Gable, cu un scenariu scris de soțul ei de atunci, Arthur Miller. La 24 ianuarie 1961, Marilyn divortează de Arthur Miller.
DECESUL LUI MARILYN MONROE
În 1962, la 05 august, la ora 04:25, sergentul LAPD Jack Clemmons a primit un telefon de la Dr. Ralph Greenson, psihiatrul lui Monroe, spunând că Monroe a fost găsită moartă în casa ei din Los Angeles, California. Ea avea doar 36 de ani. La autopsia ulterioară, i-au fost gasit în organism 8 mg de clorhidrat și 4,5 mg de Nembutal (anestezic folosit la injectiile letale din SUA). Moartea actritei a ramas un mister chiar și astăzi, existând diverse ipoteze, printre care și suicidul.