În adâncurile Oceanului Arctic, o zonă vastă a fundului mării, acoperită de cratere mai mari decât terenuri de fotbal, contestă ipotezele existente despre modul în care funcționează apele înghețate din nordul planetei. Această descoperire deschide o nouă perspectivă asupra dinamicii subacvatice și formării gheții din zona arctică.
Craterele din Marea Beaufort și Descoperirile Recente
În Marea canadiană Beaufort, cercetătorii au identificat anterior cratere pe fundul mării, acoperite de grămezi de gheață și sedimente. Între 2010 și 2022, oamenii de știință au documentat formarea a 65 de noi cratere, cel mai mare având dimensiunea unui bloc de șase etaje. Această descoperire ridică întrebări despre modul în care permafrostul submarin s-a format și s-a transformat în ultimul deceniu.
Ipoteze Tradiționale Versus Noi Descoperiri
Până acum, se credea că permafrostul submarin din această regiune datează de la sfârșitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 11.000 de ani, când nivelul mării a crescut și a acoperit platforma arctică. Cu toate acestea, cercetările recente au arătat că gheața din aceste cratere nu este o relicvă a trecutului îndepărtat, ci un produs al condițiilor climatice actuale.
Expedițiile recente au utilizat roboți subacvatici pentru a colecta mostre din formațiunile de gheață din craterele recente. Analiza izotopică a dezvăluit că această gheață s-a format în contextul condițiilor moderne, susținând teoria că gheața permafrostului se formează și se topește în mod ciclic.
Dinamica Permafrostului Submarin
Ciclul de topire și recongelare al gheții permafrostului submarin joacă un rol crucial în formarea craterelor. Pe măsură ce straturile adânci de permafrost se topesc, apa subterană salmastră rezultată se ridică la suprafață, doar pentru a se scufunda din nou și a îngheța în drum spre fundul mării. Acest proces repetitiv creează o dinamică subacvatică continuă, cu formarea craterelor și a movilelor de gheață.
Charlie Paull, geolog la Monterey Bay Aquarium Research Institute (MBARI) și autorul principal al studiului, a declarat: „Lucrarea noastră arată că permafrostul submarin nu este o relicvă statică a ultimei ere glaciare, ci se formează și se descompune activ pe fundul mării moderne.”
Implicații pentru Viitorul Arcticului
Aceste descoperiri au implicații majore pentru înțelegerea dinamicii oceanului arctic. Cercetătorii subliniază că adâncurile Oceanului Arctic sunt o lume în continuă schimbare, nu un mediu static care a rămas nealterat timp de milenii. Această dinamică are implicații semnificative pentru infrastructura subacvatică planificată în regiunea arctică.
„Schimbările dramatice și continue ale fundului mării ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru factorii de decizie care iau în considerare dezvoltarea infrastructurii subacvatice din Arctica”, adaugă Paull.
Studiul a fost publicat în prestigioasa revistă Journal of Geophysical Research: Earth Surface și deschide noi direcții pentru cercetarea viitoare în regiunea arctică.
Concluzie
Craterele uriașe descoperite în Marea Beaufort arată că permafrostul submarin nu este o relicvă a trecutului, ci un proces activ care continuă să modeleze fundul mării în condițiile climatice actuale. Această descoperire schimbă modul în care oamenii de știință percep dinamica Oceanului Arctic și sugerează că regiunea este mult mai activă și complexă decât se credea anterior.
