Ioan Slavici

NASCUT: 18 ianuarie, 1848
DECEDAT: 17 august, 1925
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT(Ă) CA: Scriitor
4.0982142857143 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.10 (56 Votes)
Biography.name


1848 Se naste la 18 ianuarie, la Siria, langa Arad, fiu al lui Savu Slavici, "maiestru" cojocar, si al Elenei, viitorul scriitor Ioan Slavici.

1854-1858 Urmeaza scoala primara in satul natal, avand ca dascal pe Dimitrie Vostinari, figura luminoasa de carturar, evocat in "Amintirile" scriitorului. Un bun povatuitor ii este bunicul sau, Mihai Fercu, de asemenea evocat in "Amintiri".

1859-1860 Pentru a se putea inscrie la liceu, frecventeaza inca o data clasa a IV-a la o scoala primara din Arad.

1860-1865 Elev la liceul din Arad, clasele I—V. Cu mai multi colegi sta in "cortelas" (gazda), primind saptamanal merinde de acasa, aidoma ca in "Budulea Taichii".

1865-1867 Urmeaza la Liceul piarist din Timisoara clasele VI—VII.



1867-1868 Ca „privatist“, urmeaza clasa a VIII-a la Liceul maghiar din Arad.

1868 In august trece examenul de bacalaureat la Satu Mare. In octombrie se inscrie la Facultatea de Drept si Stiinte a Universitatii din Budapesta. Participa la sedintele Societatii Petru Maior (intemeiata de studentii romani in 1862).

1869 In aprilie, se inscrie la Facultatea de Drept din Viena. In septembrie este incorporat ca „voluntar“ (cu termen redus) la un regiment din Viena. Paralel cu stagiul militar, isi continua studiile universitare. La Viena il cunoaste pe Eminescu, cel care ii va ramane toata viata „prieten si sfatuitor“. Amandoi sunt proclamati „membri definitivi“ ai Societatii literare Romania, intemeiata in 1864 de studentii romani din Viena.

1870 In mai, sustine examenul de stat, obligatoriu pentru toti studentii dupa frecventarea a patru semestre.

1871 In martie, debuteaza in "Convorbiri literare" cu "Fata de birau" (comedie). La constituirea Societatii studentesti Romania juna (8 aprilie), Slavici este ales presedinte, iar M. Eminescu — bibliotecar. Impreuna cu Eminescu desfasoara o ampla activitate pentru organizarea Serbarii de la Putna si a Congresului studentesc, care fixeaza programul luptei pentru „unitatea culturala“ si nationala a romanilor de pretutindeni. Termina scoala militara din Viena, devenind ofiter.



1872 La 1 iunie, in "Convorbiri literare", publica povestea "Zana Zorilor". In iulie paraseste Viena, viata sa de student incheindu-se aici. In vara face practica avocatiala la Arad, in cancelaria lui Mircea B. La foaia umoristica "Gura satului", condusa de Vasile Stanescu,  colaboreaza si Slavici.
Publica in "Convorbiri literare" povestile "Ileana cea sireata" si "Florita din codru".

1873 In februarie, este martor la "razvratirea din Paulis", izbucnita ca urmare a masurilor abuzive ale oficialitatilor maghiare de a interzice folosirea limbii romane la primarie. In iulie, intra ca „archivariu“ la Consistoriul din Oradea Mare; in vizitele pe care le intreprinde in satele bihorene intalneste prototipul eroului din "Popa Tanda", nuvela pe care o va publica doi ani mai tarziu in "Convorbiri literare".

1874 Poposeste la Iasi pentru un scurt timp (octombrie—noiembrie). Este gazduit impreuna cu Eminescu si Miron Pompiliu de catre Samson Bodnarescu, directorul Scolii Normale. Prin Eminescu, il cunoaste pe Ion Creanga. La cea de a XI-a aniversare a Junimii, prilej de a-l cunoaste pe Titu Maiorescu, citeste nuvela "Popa Tanda". Este numit secretar al Comisiunii pentru publicarea manuscriselor ramase de la Eudoxiu Hurmuzaki. In decembrie se stabileste la Bucuresti.

1875 Este numit profesor de filozofie la Liceul "Matei Basarab", unde preda si ore de romana, logica si psihologie. In "Convorbiri literare", publica nuvela "Popa Tanda" (iunie) si "Scormon" (noiembrie).

1876 In ziarul "Timpul", publica nuvela "O viata pierduta".

1877 In ianuarie, intra in redactia ziarului "Timpul", unde va lucra impreuna cu Eminescu si I. L. Caragiale. Intre cei trei scriitori se leaga o prietenie unica in literatura romana.
In articolele publicate in "Timpul" sustine ca Romania este centrul cultural si politic  al tuturor romanilor din tara si al celor aflati temporar sub stapanire straina.

1878 La cea de a XV-a aniversare a Junimii, la care participa Eminescu si Maiorescu, Slavici citeste nuvela "Gura satului", iar I. L. Caragiale — prima sa piesa: "O noapte furtunoasa".



1879 In "Convorbiri literare", publica nuvela "Gura satului".

1880 Intreprinde o calatorie de studii in Transilvania; la Blaj il viziteaza pe batranul Timofei Cipariu. In "Convorbiri literare" (iunie—iulie), publica nuvela "Budulea Taichii", citita mai intai la sedintele Junimii, Maiorescu notand in Jurnalul sau "splendidul Budulea".
Este numit profesor la Scoala Normala a Societatii pentru invatatura poporului roman, unde preda romana si geografia.

1881 In august si septembrie, intreprinde o calatorie in Oltenia si Muntenia, pentru a vizita monumentele istorice, bisericile si manastirile. I se confera medalia „Bene merenti“ pentru munca depusa la Comisia documentelor istorice.
In Decembrie, publica "Novele din popor", care include scrieri  reaparute mai inainte in presa literara ("Popa Tanda", "Gura satului", "La crucea din sat", "Scormon", "Budulea Taichii") si "Moara cu noroc" (inedita). Volumul, recenzat elogios de M. Eminescu si N. Xenopol, marcheaza o piatra de hotar in evolutia prozei romanesti, indeosebi a nuvelisticii.

1882 La 24 ianuarie, de ziua Unirii, se constituie la Bucuresti societatea Carpatii, care isi propune sa realizeze hotararile Congresului de la Putna pentru „unitatea“ romanilor; Slavici si Eminescu sunt alesi membri activi ai societatii. In martie este ales membru corespondent al Academiei Romane la Sectia Istorie. Intreprinde o calatorie in Italia, fiind fascinat de sculptura lui Michelangelo si picturile lui Rafael. Este numit profesor la azilul "Elena Doamna", unde preda romana si filozofia.

1883 Imbolnavirea lui Eminescu (iunie) il indurereaza profund; intreprinde numeroase actiuni pentru a-l ajuta.

1884 La Sibiu, sub conducerea lui Slavici, apare Tribuna care isi va desfasura activitatea sub deviza: „Soarele pentru toti romanii la Bucuresti rasare!“, iar in domeniul artei propaga „realismul poporal“.  In nr. 1 al "Bibliotecii poporale" a "Tribunei", Slavici publica "Padureanca", ampla nuvela cu subiect de roman.

1886 La 18 martie, la Sibiu, se oficiaza casatoria lui Ioan Slavici cu profesoara Eleonora Tanasescu, directoarea Scolii de fete din localitate.



1887 Este ales secretar al Partidului National Roman, presedinte fiind G. Barit. Il aduce pe G. Cosbuc redactor la "Tribuna".

1888  Este intemnitat pentru un an la Vat, in Ungaria, unele articole pentru cauza nationala a romanilor publicate in "Tribuna" fiind considerate „delict de agitatiune“.

1889 La 15 iunie, la Bucuresti, se stinge din viata Eminescu; "Tribuna" indoliata consemneaza: „Cea mai glorioasa intruchipare a geniului romanesc si-a sfarsit viata de mizerii in modul cel mai trist. Cu el s-a stins cea mai mareata figura a literaturii romanesti“.

1890 In martie, se reintoarce la Bucuresti, fiind numit director de studii si profesor la azilul "Elena Doamna", functii in care ramane pana in 1894. Publica "Scolile noastre satesti". 

1891 La 24 ianuarie, ia fiinta, la Bucuresti, Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor, in care activeaza si Slavici.

1892 La Sibiu se semneaza Memorandumul romanilor din Transilvania si Ungaria, intocmit pe baza unui proiect schitat de Slavici inca din 1887, cand fusese ales secretar al Partidului National Roman. Publica "Novele", I (cele mai multe reeditari). Publica volumul "Romanii din regatul ungar si politica maghiara".

1893 Infiinteaza, la Bucuresti, ziarul "Corespondenta romana", in care sprijina actiunile memorandistilor. Publica "Ardealul". Studiu istoric.

1894 La 1 ianuarie, sub conducerea lui Slavici, Caragiale si Cosbuc, apare la Bucuresti revista ilustrata "Vatra". In primele 24 numere ale revistei, Slavici publica intregral romanul "Mara" (tiparit in volum de-abia in 1906). In iunie, este numit director al Institutului "Ioan Otetelesanu" din Magurele (langa Bucuresti), iar sotia sa este director adjunct.

1896  Publica "Novele", II, in care include si "Comoara" (inedita).

1897 La Arad (in ianuarie), incepe sa apara "Tribuna poporului", in care Slavici publica sute de articole, fiind si membru fondator al ziarului. Ii apare volumul "Povete pentru buna crestere a copiilor".

1902 Publica romanul "Din batrani", distins in anul urmator cu premiul Academiei "I. Heliade-Radulescu".



1907 Calatoreste in Elvetia, unde se afla la studii fiul sau cel mai mare, Titu-Liviu.

1908 Isi reediteaza nuvelistica sub titlul "Nuvele", I, II. Publica in volumul "Povesti" cele mai valoroase basme si povesti ale sale. Demisioneaza de la azilul "Elena Doamna" si ia conducerea ziarului "Minerva".

1909 Cu prilejul comemorarii a 20 de ani de la moartea lui Eminescu, Slavici publica in revistele literare ale timpului unele dintre cele mai valoroase pagini de memorialistica dedicate poetului nostru national.

1910 Publica volumul "Romanii din Ardeal" si trei scrieri pedagogice: "Educatiunea nationala", "Educatiunea fizica", "Educatiunea morala". Este angajat profesor de limba romana si geografie la Scoala evanghelica din Bucuresti.

1911 Ii apar volumele "Romanii de peste Carpati" si "Zbuciumarile politice la romanii din Ungaria".

1914 Conduce ziarul "Ziua", care prin politica pacifista si de neutralitate a fost considerat progerman. Ii apare "Gramatica limbii romane".

1916-1917  Colaboreaza la "Gazeta Bucurestilor" si "Scena".

1918 Colaboreaza la "Biblioteca copiilor si a tinerimii", publicatie saptamanala ilustrata.

1919 Ianuarie-februarie, pentru activitatea gazetareasca din timpul razboilui este implicat impreuna cu T. Arghezi in „procesul ziaristilor“. Este achitat la sfarsitul anului ca urmare a campaniei de presa initiata de scriitori.

1920 Ii apare romanul "Din doua lumi".

1921 Publica volumul de memorialistica "Inchisorile mele". Reediteaza "Povestile" (vol. I) si "Nuvele", I, II.

1923 Ii apare romanul "Cel din urma armas". Publica "Povesti", vol. II, cu basme si povesti incluse pentru prima data in volum. Ii apare volumul III din "Nuvele".

1924 Apare volumul "Amintiri", in care evoca pe marii sai contemporani si prieteni: Eminescu, Creanga, Caragiale, Cosbuc, Maiorescu.

1925  In iunie se incheie, fara succes, campania de presa pentru a i se acorda Premiul National pentru proza. (Premiul se acorda lui I. Al. Bratescu-Voinesti.)  La 17 august se stinge din viata, la ora 18.30, in casa fiicei sale Lavinia, la Crucea de Jos (Panciu). Este inmormantat la schitul Brazi (Panciu), insotit pe ultimul drum de numeroasa-i familie, sateni din imprejurimi, iar din partea Societatii Scriitorilor Romani de Liviu Rebreanu, Gala Galaction si Mihai Sorbul. Cuvantul din urma il rosteste Gala Galaction: „Invelim pe unul dintre principii Cuvantului Romanesc cu faldurii adanci ai gliei strabune... il vedem deasupra noastra, mare in literatura, fruntas al condeiului, premergator si explorator al frumusetii graiului si al sufletului poporului nostru... Il vedem deasupra noastra — printre nouri si printre culmi, care se numesc Eminescu, Alecsandri, Maiorescu, Cosbuc, Caragiale... Varf de stanca, in diademul Carpatilor nostri sufletesti“.

 

  





Biography.name

Tags: biografie viata date informatii cronologie Membrii societatii Junimea