NAȘTEREA ȘI FAMILIA

La 1 ianuarie 1868, se naște, la Târgoviște, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, al doilea copil al lui Alexandru Brătescu, horticultor și al Alexandrinei, născută Voinescu.

EDUCAȚIA

Între anii 1872‑1875, în casa părintească din Târgoviște și din Brătești, sat din apropierea Târgoviștei, viitorul scriitor ascultă muzică și istorisiri captivante ale unchiului Alexandru Voinescu, povestitor de un farmec irepetabil. Întrebat ce ar vrea să fie în viață, micul Ioan a răspuns: "Povestitor, ca nenea Alexandru".

Între anii 1875‑1879, Ioan urmează clasele primare în orașul natal. Între anii 1879‑1883, urmează gimnaziul.

În anii de studii, 1883‑1887, la liceul "Sf. Sava" descoperă poezia lui Mihai Eminescu, pe care o îndrăgește pătimaș.

Între anii 1888‑1891, susține bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Drept. Îl cunoaște pe Titu Maiorescu și se bucura de atenția acestuia. 

DEBUTUL ȘI OPERA

Scrie versuri și proză, se apropie de "Junimea" și de "Convorbiri literare", unde publică schiță "Cea din urmă scrisoare" (1880). Își ia licență în drept și lucrează că judecător, iar mai târziu că avocat.

În 1881, publică prima să poezie în ziarul "Armonia", condus de Alexandru Vlahuță.

Periodă 1892‑1896 este perioada cea mai activă a colaborării la "Convorbiri literare", precum și la alte publicații. În 1903 Ioan Alexandru Brătescu-Voinești publică primul sau volum "Nuvele și schițe". În 1906, apare cea mai amplă și mai importanță nuvela a scriitorului, "În lumea dreptății", în revistă "Viața românească", nr. 2‑6). În 1907 îi apare volumul "În lumea dreptății", pentru care ia premiul Academiei Române.

În anul 1911, în broșura "Pe marginea cărților", scriitorul discuta despre evoluționismul darwinian. În 1912, apare al doilea volum de nuvele și schițe al scriitorului, "Întuneric și lumină".

I. Al. Brătescu-Voinești publică volumul cu tematică antirăzboinică, "În slujba păcii", în 1919. În 1923, publică volumul de nuvele și schițe "Rătăcire".

Anul 1929, este anul volumului "Firimituri". În 1933, apare, în volum, eseul "ecologist" "Cu undița". În 1935, vede lumina tiparului volumul de eseuri "Din pragul apusului".

CARIERA

În anul 1910, Ioan Al. Brătescu-Voinești este ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români.

În anul 1914, este numit director al Teatrului Național. Activează în rândurile partidului liberal, fiind până în 1940, cu scurte pauze, deputat de Dâmbovița.

În anul 1915, se stabilește la București. Conduce, împreună cu Al. Vlahuță, ziarul "Dacia". În anul 1918, este ales membru al Academiei Române.

Între anii 1937‑1940, are loc o alunecare vertiginoasă a scriitorului către mișcările de dreapta. De aceea ultimii ani și-i trăiește într-o atmosferă de ostilitate și rezervă din partea publicului, pe care scriitorul însuși și le atrăsese de partea sa.

MOARTEA

La 14 decembrie 1946, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești se stinge din viață, la București, lăsând posterității o moștenire literară pe deplin meritorie.