NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 17 septembrie 1881, vede lumina zilei, la Bacău, scriitorul român George Bacovia, fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu și al Zoei Vasiliu. Numele său adevărat este George Vasiliu. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină Bachus via, unde înseamnă Calea lui Bacchus, dar are legătură și cu denumirea orașului său natal, Bacău.
EDUCAȚIA
În anul 1887, începe să învețe limba germană. Între anii 1889 - 1890, urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În anul 1891, se află înscris la școala primară Domnească nr. 1 din Bacău.
În anul 1894, absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la gimnaziul "Ferdinand" din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia "Amurg violet", scrisă în 1899.
Se înscrie la Școala militară din Iași în 1900; se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazarmei. În 1901 se înscrie în cursul superior al liceului "Ferdinand". În anul 1903 absolvă liceul din Bacău. Tot în 1903, se înscrie la Facultatea de Drept din București, iar în 1904 se retrage de la Facultatea de Drept din București.
În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. În 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează.
OPERA
În anul 1900, compune poezia "Plumb", finalizată în 1902. Scrie poezia "Lacustra", desăvârșită în 1906.
În anul 1903 scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia "Plumb", care produce o puternică impresie.
În anul 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan Petica. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică.
În 1899 îi apare în "Literatorul", din 30 martie, poezia "Și toate", scrisă cu un an înainte, semnată V. George. În 1904 citește la cenaclul lui Macedonski "Nervi de toamnă", obținând același succes. Colaborează la revista "Arta" de la Iași.
În 1914 publică noi poezii în suplimentul literar al ziarului "Seara". Trimite la tipar volumul "Plumb". În iulie 1916 apare în librării volumul "Plumb". În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului "Plumb".
În anul 1926 tipărește pe cont propriu, la Bacău, volumul "Scântei galbene". Îi apare și volumul "Bucăți de noapte", editat de Agatha Grigorescu. În 1929 retipărește volumele "Plumb" și "Scântei galbene" sub titlul "Poezii", la editura Ancora.
În 1930, îi apare volumul "Cu voi". În 1934 îi se tipărește volumul antologic "Poezii". "Premiul național de poezie" este acordat lui Bacovia și lui Arghezi. În 1936 publică volumul "Comedii în fond". În 1944 apare volumul de "Opere", care adună toate ciclurile tipărite anterior. În 1946 publică "Stante burgheze". Este sărbătorit de Ministerul Artelor, care-l și angajează. I se publică volumul "Poezii" în 1956.
PREMII ȘI REMUNERAȚII
În 1899, obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii Române pentru "desen artistic de pe natură". În 1923 este premiat de Ministerul Artelor pentru volumul "Plumb". În 1925 primește "Premiul pentru poezie" al Societății Scriitorilor Români.
În 1932, Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R. la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar.
VIAȚA PERSONALĂ
În 1905 rămâne în București, împreună cu fratele său Eugen. În anul 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului. În perioada 1909 - 1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău. În 1922 se reîntoarce la Bacău.
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Margaritescu din București.
În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția era profesoară. Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933, îl găsim la Bacău, fără serviciu. În anul 1931 îi se naște unicul fiu, Gabriel.
În 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții.
ACTIVITATEA LITERARĂ
În 1907 colaborează la revista lui I.M. Râșcu, "Versuri", mai târziu "Versuri și proză". În anul 1912 colaborează la "Romanul literar" al lui Caion.
În 1912 colaborează la "Flacăra". În anul 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista "Orizonturi noi". Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski. În 1929 reapare sub conducerea sa revista "Orizonturi noi".
CARIERA
În 1912 îl găsim suplinitor la Școala primară din Bacău și la Calugara, suburbie a Bacăului. Tot în 1912 este copist la Prefectura din Bacău. În 1913 este ajutor contabil la aceeași prefectură. Se îmbolnăvește și demisionează. În 1916 este copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În perioada 1917 - 1919 este funcționar în București. În anul 1920 este șef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa I-a în același minister. Se îmbolnăvește și demisionează.
În 1924 îl găsim suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.
În 1925 activează ca director al revistei "Ateneul cultural". În 1930 îl găsim referent la Direcția educației poporului. În anul 1945 activează ca bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului.
MOARTEA
Moare la 22 mai 1957, în locuința sa din București.