Nicolae Filimon
Nicolae Filimon

Nicolae Filimon

Scriitori din România Hits: 17231
Share Tweet Share Pin WhatsApp

1819 La 6 septembrie, la Bucureşti, s-a născut prozatorul şi publicistul Nicolae Filimon. Fiul lui Mihai Filimon, protopopul Bisericii Enei din Bucureşti, şi al Mariei. Primeste primele noţiuni la Şcoala catihetică din curtea Bisericii Enei, cu dascălul Chivu, apoi în casa marelui logofăt Scarlat Barcanescu şi în cea a clucerului Eftimie Rasuceanu, unul dintre epitropii bisericii. Ar fi urmat şi şcoala de cântăreţi bisericeşti a monahului rus Vissarion şi, poate, şcoala de cântăreţi de pe lângă Societatea Filarmonică a lui I. Heliade Rădulescu şi C. Aristia.

Între anii 1829-1842 este cântăreţ la Biserica Enei, iar in 1852 epitrop la Biserica Enei. După mărturiile lui Ion Ghica, a fost corist în trupa Henrietei Karl şi flautist în orchestră trupei italiene ce dădea spectacole de operă în Bucureşti.

În 1856 este funcţionar al Departamentului Credinţei, obţine rang de pitar şi este "ajutor la masa a doua". In 1857 debutează cu un articol în ziarul "Naţionalul", deschizând astfel o intensă activitate de cronicar muzical şi teatral.

În anul 1858 după întoarcerea dintr-o lungă călătorie prin Imperiul Austriac, Germania şi Italia, apare "Monastirea dominicanilor dupe colina Fiesole", devenită ulterior nuvela "Mateo Cipriani", publicate în foiletonul ziarului "Naţionalul", sub titlul "Trei luni în străinătate". Impresii şi memorii de călătorie, notele sale de drum sunt adunate în volum. "Escursiuni în Germania meridională".

În 1859 devine secretar al Comisiei Documentare, iar in 1860 apare "Memorii artistice, istorice şi critice". 

Începe in 1861 colaborarea la "Revista Carpaţilor", condusă de G. Sion, având un caracter mai pronunţat literar. În acelaşi an, tipăreşte al doilea volum, cuprinzând nuvelele "Mateo Cipriani", "Bergamo" şi "Slujnicarii".

Din 1862, odată cu înfiinţarea Arhivelor Statului (în cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice) este funcţionar la această instituţie (şef al Despărţirii Istorice şi a Bunurilor Publice). Tot din acest an, colaborează la "Ţăranul român" al lui Ion Ionescu de la Brad cu critică muzicală şi teatrală, cronici agrare şi, mai ales, cu basme culese şi prelucrate de el ("Român năzdravăn", "Omul de piatră", "Omul de flori cu barbă de matasa"), însoţite de note.

Între 1862-1863 "Revista romană" a lui Al. Odobescu (fostul său coleg la Comisia Documentara) publică în foileton romanul original "Ciocoii vechi şi noi" sau "Ce naşte din pisică şoareci mănâncă", apărut în volum în 1863.

În 1864 colaborează cu cronici muzicale la "Buciumul" lui Cezar Bolliac, directorul de la Arhivele Statului. A mai colaborat la "Independenţa", "Tribuna română" (Iaşi), "Monitorul" şi "Dâmboviţa" (unde se înregistrează ultima sa apariţie publicistică, în ian. 1865).

La 19 martie 1865, la Bucureşti, Nicolae Filimon trece în nefiinţă. Filimon a fost primul nostru critic muzical profesionist, un folclorist cu însemnate merite; romantic şi pitoresc în nuvele, dar înzestrat şi cu apetenţa clasicului pentru fizionomii şi caractere, el are în roman "intuiţii balzaciene" şi siguranţa "tonurilor fundamentale": de unde şi vigoarea cu care impune genului un model, un personaj, precum şi "un ideal etic şi social" (G. Călinescu).