La 6 ianuarie 1897, la Iasi, s-a nascut prozatorul roman Ionel Teodoreanu. Frate cu Al. O. Teodoreanu. Sotul prozatoarei Stefana Velisar-Teodoreanu. Fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, si al Sofiei (nascuta Muzicescu), profesoara la Conservatorul din Iasi.
In perioada 1905-1909 urmeaza scoala primara la Bucuresti (studiaza doi ani lb. germana) si Iasi, iar intre anii 1909-1916 urmeaza Liceul Internat, apoi Liceul National din Iasi. In clasele mai mari i-a avut colegi pe Mihai Ralea, Demostene Botez, D. I. Suchianu si Mihai Sevastos. Profesor de limba romana i-a fost Calistrat Hogas, poreclit Mos Surtuc.
In perioada 1916-1917 este mobilizat la o unitate militara din Botosani (momentul e consemnat in "Bal mascat"). In 1919 o cunoaste pe Maria Ștefana Lupașcu, viitoarea sa sotie, cu care va avea doi fii gemeni (Ștefan și Osvald-Cezar), nascuti in 1921.
In 1919 sustine examenele pentru trei ani de studii si obtine diploma de licentiat al Facultatii de Drept a Universitatii din Iasi. Profeseaza avocatura la Iasi. Debuteaza in revista "Insemnari literare", cu schita "Bunicii". In aceiasi revista publica seria de poeme in proza intitulate "Jucarii pentru Lily". Colaboreaza la "Viata Romaneasca", "Rampa", "Adevarul literar si artistic", "Hiena", "Gandirea", "Universul literar", "Romania literara", "Revista Fundatiilor Regale", "Viata", "Flacara etc.
Intre anii 1930-1933 este Director al Teatrului National din Iasi. Este singura functie oficiala pe care o va detine de-a lungul vietii.
Debuteaza editorial cu volumul de povestiri "Ulita copilariei" (1923), urmat de romanele: "La Medeleni", 1925-1927; "Turnul Milenei", 1928; "Bal mascat", 1929; "Fata din Zlataust", 1931; "Golia", I-II, 1933; "Craciunul de la Silvestri", 1934; "Lorelei", 1925; "Arca lui Noe", I-II, 1936; "Secretul Anei Florentin", 1937; "Fundacul Varlaamului", 1938; "Pravale-Baba", 1939; "Tudor Ceaur Alcaz", 1940-1943; "Hai-diridam", 1945; "La portile noptii", 1946; "Zdrula si Puna", 1948. Vol. de memorialistica si povestiri: "In casa bunicilor" (1938), "Intoarcere in timp" (1941) si "Masa umbrelor" (1946).
La 3 februarie 1954, la Bucuresti, Ionel Teodoreanu trece in nefiinta.
Format la cercul „Vietii Romanesti", in preajma fascinantei personalitati a lui G. Ibraileanu ("cel mai fermecator reprezentant al trecutei generatii"), Teodoreanu ramane „poetul adolescentei", formula restrictiva prin care se defineste, mai degraba, omul cu temperamentul lui decat opera inegala, dar originala prin semnele ascunse ale aventurii scriitorului in propriul lui necunoscut.