NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 6 ianuarie 1897, la Iași, s-a născut prozatorul român Ionel Teodoreanu. Frate cu Al. O. Teodoreanu. Soțul prozatoarei Ștefana Velisar-Teodoreanu. Fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, și al Sofiei (născută Muzicescu), profesoară la Conservatorul din Iași.
EDUCAȚIE
În perioada 1905-1909 urmează școala primară la București (studiază doi ani lb. germană) și Iași, iar între anii 1909-1916 urmează Liceul Internat, apoi Liceul Național din Iași. În clasele mai mari i-a avut colegi pe Mihai Ralea, Demostene Botez, D. I. Suchianu și Mihai Sevastos. Profesor de limbă română i-a fost Calistrat Hogas, poreclit Mos Surtuc.
În perioada 1916-1917 este mobilizat la o unitate militară din Botoșani (momentul e consemnat în "Bal mascat"). În 1919 susține examenele pentru trei ani de studii și obține diploma de licențiat al Facultății de Drept a Universității din Iași.
VIAȚA PERSONALĂ
În 1919 o cunoaște pe Maria Ștefana Lupașcu, viitoarea sa soție, cu care va avea doi fii gemeni (Ștefan și Osvald-Cezar), născuți în 1921.
CARIERA
Profesează avocatura la Iași din 1919. Între anii 1930-1933 este Director al Teatrului Național din Iași. Este singura funcție oficială pe care o va deține de-a lungul vieții.
DEBUTUL ȘI OPERA
Debutează în revista "Însemnări literare", cu schița "Bunicii" in 1919. În aceiași revistă publică seria de poeme în proză intitulate "Jucării pentru Lily". Colaborează la "Viața Românească", "Rampa", "Adevărul literar și artistic", "Hiena", "Gândirea", "Universul literar", "România literară", "Revista Fundațiilor Regale", "Viața", "Flacăra etc.
Debutează editorial cu volumul de povestiri "Ulița copilăriei" (1923), urmat de romanele: "La Medeleni", 1925-1927; "Turnul Milenei", 1928; "Bal mascat", 1929; "Fata din Zlătăușt", 1931; "Golia", I-II, 1933; "Crăciunul de la Silvestri", 1934; "Lorelei", 1925; "Arca lui Noe", I-II, 1936; "Secretul Anei Florentin", 1937; "Fundacul Varlaamului", 1938; "Prăvale-Baba", 1939; "Tudor Ceaur Alcaz", 1940-1943; "Hai-diridam", 1945; "La porțile nopții", 1946; "Zdrulă și Puna", 1948. Vol. de memorialistică și povestiri: "În casa bunicilor" (1938), "Întoarcere în timp" (1941) și "Masă umbrelor" (1946).
DECESUL
La 3 februarie 1954, la București, Ionel Teodoreanu trece în neființă. Format la cercul „Vieții Românești", în preajma fascinantei personalități a lui G. Ibraileanu ("cel mai fermecător reprezentant al trecutei generații"), Teodoreanu rămâne „poetul adolescenței", formulă restrictivă prin care se definește, mai degrabă, omul cu temperamentul lui decât opera inegală, dar originală prin semnele ascunse ale aventurii scriitorului în propriul lui necunoscut.
