1494 Cu aproximatie, acesta pare sa fie anul in care s-a nascut François Rabelais, in Touraine, in apropiere de Chinon, Franta, in familia unui avocat de succes. A fost un scriitor si medic francez, recunoscut ca unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii mondiale.
1930 S-a inscris la Universitatea din Montpellier ca student la medicina si si-a luat diploma in doua luni. Carturar umanist, interesat de o multitudine de subiecte, Rabelais l-a avut drept mentor spiritual pe Erasmus, pe care nu l-a cunoscut personal niciodata, dar aceasta nu l-a impiedicat sa-i trimita o scrisoare elogioasa: „Ceea ce sunt si ceea ce valorez am primit numai de la dumneata”.
1932 In acest an merge la Lyon, pe atunci capitala culturala a Frantei, unde a editat mai multe lucrari latinesti si grecesti pentru un tipograf umanist si a intrat in serviciul lui Jean Du Bellay, puternicul episcop al Parisului, ca medic particular.
1532-1552 Intre acesti ani, Rabelais a facut mai multe calatorii impreuna cu Du Bellay la Roma si a scris cele patru volume ale lucrarii „Gargantua si Pantagruel” (un al cincilea volum a aparut in 1562, dar autenticitatea lui este pusa sub semnul intrebarii). Ideea care a stat la baza capodoperei lui Rabelais a prins contur in 1532, cand un scriitor anonim a inregistrat un rasunator succes comercial cu o carte despre ispravile minunate ale uriasului legendar, Gargantua. Povestirile si glumele despre Gargantua faceau parte din traditia folclorica franceza, iar Rabelais a incercat sa elaboreze o versiune proprie, cea a ispravilor fiului lui Gargantua, Pantagruel.
Tintele lui Rabelais in „Gargantua si Pantagruel” sunt diversi dusmani care incearca sa ingradeasca energia si libertatea umana. Tot ceea ce restrictioneaza, limiteaza sau diminueaza este atacat in favoarea expansiunii si a vitalitatii. Apetitul enorm al uriasilor lui Rabelais serveste comediei sale, dar si moralei, punand o alternativa utopica in fata lumii contrastante a oamenilor obisnuiti, a caror josnicie si micime genereaza nedreptate si razboi. [1]
1545-1547 Intre acesti ani, Rabelais s-a mutat in Metz, pe atunci un oras imperial liber, o republica, pentru a scapa de condamnarea Universitatii din Paris, fiind acuzat de erezie din cauza celebrelor sale scrieri. [2]
1547 In acest an, a devenit ajutor de preot al bisericii Saint-Christophe-du-Jambet si Meudon, functii din care a demisionat inainte de moarte. [2]
1553 La 9 aprilie, François Rabelais, s-a stins din viata, in Paris, Franta.
Ca umanist, Rabelais s-a straduit sa ajunga la o eliberare a spiritului care nu era legata de precedente si nici constransa de ortodoxie. In produsele rebele ale imaginatiei sale reuseste sa realizeze tocmai acest lucru. In studiul sau fundamental despre Rabelais, Mihail Bahtin scrie: „Locul lui in istorie intre autorii scrierilor moderne europene, cum ar fi Dante, Boccaccio, Shakespeare, Cervantes nu poate fi contestat. Rabelais nu numai ca a înrâurit destinul literaturii franceze si pe cel al limbajului literar francez, dar a influentat si soarta literaturii universale (probabil nu mai putin decat Cervantes).” Victor Hugo, examinand caracteristicile care separa un scriitor de geniu de cei care sunt numai mari, a subliniat natura groteasca a geniului si exagerarile in privinta imaginii si a viziunii. Din acest punct de vedere, Rabelais indeplineste conditiile referitoare la geniul literar stabilite de Hugo. In miezul maretiei si importantei lui Rabelais se afla conceptia lui indrazneata despre viata ca forta neigradita si variata, in care imaginatia poate da contur unor forme cu posibilitati nelimitate.
Bibliografie:
- Daniel S. Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, Editura Lider, trad. Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 2005
- François Rabelais, en.wikipedia.org - accesat la data 01.09.2013
