NAȘTEREA
Buddha s-a născut în Lumbini, Nepal, probabil, în secolul al VI-lea î.Hr., posibil în 566 î.Hr. La naștere, i s-a prezis că va ajunge să conducă lumea, dar nu era foarte clar dacă era vorba de un lider politic sau unul spiritual. Legenda spune că nașterea sa a fost una miraculoasă. Mama sa, Mahamaya, a visat că cel ce avea să fie Buddha i-a intrat în pântec sub forma unui elefant alb. Tatăl său, Suddhodana, era un conducător, iar tânărul Siddhartha a crescut în lux, s-a căsătorit și a avut un fiu. Inspirația pentru căutarea spirituală a venit din întâlnirea cu patru imagini: un bătrân, un bolnav, un cadavru și un călugăr căutând înțelepciunea. Această revelație l-a determinat să renunțe la viața luxoasă și să caute înțelegerea profundă a vieții.
MAREA RENUNȚARE
La vârsta de douăzeci și nouă de ani a avut loc "marea renunțare” – a renunțat la lume și la plăcerile lumesti. După ce a practicat penitente ascetice, pe care mai apoi le-a abandonat, a meditat sub copacul Bodhi, „copacul iluminării”, la Bodh Gaya, și la 35 de ani a devenit Buddha – „Cel Luminat”. A condus prima ceremonie la Parcul căprioarelor din Sarnath, lângă Varanasi, și și-a dedicat viața profesoratului.
Toate informațiile despre viața lui au fost scrise de către adepții lui, la mulți ani după moartea sa, așa că este foarte dificil de separat miturile și legendele de faptele istorice. Buddha s-a născut cu numele de Siddhartha Gautama, în clasa conducătoare numită Sakyas. Ar fi devenit cunoscut ca Sakyamuni, înțeleptul Sakyas. La nașterea sa i s-a prezis că va ajunge să conducă lumea, dar nu era foarte clar dacă era vorba de un lider politic sau unul spiritual. Legenda spune că nașterea sa a fost una miraculoasă. Mama sa, Mahamaya, a visat că cel-ce-avea-sa-fie-Buddha i-a intrat în pântec sub forma unui elefant alb. Tatăl său, Suddhodana, era un conducător, iar tânărul Siddhartha a crescut în lux, s-a căsătorit și a avut un fiu. Inspirat de patru imagini – un bărbat foarte bătrân, un bolnav, un cadavru care era dus spre locul de incinerare și un cerșetor sfânt care părea să-și fi găsit mulțumirea – a renunțat la hainele prințiare, schimbându-le cu niște zdrențe și și-a părăsit în secret soția și copilul, alegând să trăiască o viață austeră de ascet. Această decizie, cunoscută în budism ca „marea renunțare”, este considerată de budisți un punct de reper în istorie.
OBȚINEREA ILUMINĂRII
Timp de aproape șase ani s-a străduit să obțină iluminarea prin viața ascetică, care îl făcuse să arate ca o umbră, dar nu a reușit să atingă nici pacea mentală și nici să obțină iluminarea, așa că a ales calea proprie, ajungând până la urmă să mediteze sub un smochin sacru de la Bodh Gaya, care se află acum în statul Bihar. Aici a fost ademenit de Mara, personificarea dorinței carnale, dar i-a rezistat. Apoi a avut o viziune, în care i s-a arătat natura luminii și modul în care puteau fi învinse suferințele și opresiunile. De acum înainte, avea să fie cunoscut sub numele de Buddha, cel luminat.
După ce a obținut iluminarea, Buddha s-a întors în Benares (Varanasi), unde își lăsase tovarășii de drum, într-un parc de căprioare din Sarnath, lângă oraș. Aici și-a explicat revelația, în cuvântarea despre întoarcerea roții, în care el a pus în mișcare „dharma” (legea vieții). Acești tovarăși de drum i-au devenit primii discipoli și nucleul noului ordin Sangha, marea organizație monastică care avea să răspândească budismul în întreaga lume. Yoga este cea mai importantă practică din învățăturile budiste. Budismul este, mai presus de toate, o credință a meditației și a pregătirii personale.
În următorii patruzeci și cinci de ani, Buddha a călătorit și a propovăduit, stabilind comunități monastice deschise tuturor, indiferent de statut social sau de castă. A vizitat noile orașe din partea de nord a Indiei, alături de regi și prințese, curtezane și artizani. Cronicile din Sri Lanka spun că a vizitat insula de trei ori, o dată făcând chiar o excursie pe vârful Sumanakata, denumit mai târziu Vârful lui Adam, unde a lăsat o urmă de picior uriașă, care a devenit cel mai important loc de pelerinaj din Sri Lanka.
ÎNVĂȚĂTURA BUDISTĂ
Învățătura budistă spune că moartea lui Buddha la vârsta de optzeci de ani a fost însoțită de cutremure, ploi de flori și alte manifestări divine și pământești.
Se crede că Buddha a trecut prin un număr foarte mare de vieți, pregătindu-se astfel pentru această ultimă viață. Legende despre aceste vieți sunt cuprinse în faimoasele povesti Jataka, care au fost o sursă de inspirație pentru multe sculpturi, picturi și opere literare din țările budiste. Cei trei Dhyani Buddha care l-au precedat pe Gautama și un viitor Buddha numit Maitreya, au fost subiectul multor statui, răspândite până departe, în prezent în una dintre cele trei atitudini yoghine – așezat cu picioarele încrucișate, fie cu ambele mâini ridicate, în poziția de predicator, sau împreunate , în postura de meditație profundă, fie cu o mână îndreptată spre pământ.
Viața și învățăturile lui Buddha au pus bazele unei religii mondiale, care avea să se răspândească dincolo de societatea în care s-a născut. Budismul a ajuns la apogeu în India în secolul cinci d. Hr. și s-a propagat pe drumul mătăsii în China și Japonia și pe mare în Sri Lanka și Asia de Sud-Est, devenind cea mai răspândită religie din Asia. Misionarii budisti au călătorit în Egipt și în Imperiul Roman și i-ar fi putut influența pe sihaștrii creștini din perioada timpurie, care practicau și ei ascetismul în deșert. În perioada modernă, budismul a devenit popular în Europa și America și este religia cu cea mai rapidă răspândire din lume.
