1815 Se naste, la 1 aprilie, in Schönhausen, langa Berlin, Germania, Otto von Bismarck. Bismarck a fost fiul unui important latifundiar prusac si al unei doamne cu o educatie aleasa. A studiat dreptul la Göttingen si Berlin, facandu-si un renume de duelist si bautor inrait.
1836 A intrat in serviciul guvernamental. La scurta vreme, insa a demisionat pentru a putea avea grija de domeniile sale.
1847 Intra in politica ca delegat in Dieta Unita a Prusiei (Parlamentul Prusiei).
Prima impresie pe care a lasat-o in lumea politica a fost cea a unui latifundiar istet, cu vederi conservatoare, imagine care s-a vazut cel mai bine in timpul revolutiilor nationalist-liberale care au maturat Europa in 1848, revolutii prin care natiunile cereau mai multa libertate si dreptul de a se autoguverna.
1851 Bismarck a fost pus in fata realitatilor nationalismului, cand a fost trimis la Frankfurt pentru a reprezenta Prusia in cadrul Confederatiei Germane, o liga formata din treizeci si noua de state germane. Toate aceste state erau divizate, unele se aflau in sfera de influienta a Prusiei, majoritatea celor din sud erau dominate de Austria – pe care Bismarck a inceput sa o considere "o corabie de razboi veche si viermanoasa". Marele merit al lui Bismarck s-a concretizat in exploatarea circumstantelor existente, astfel incat sa poata face posibila unificarea acelor state disperate intr-o Germanie unita sub controlul Prusiei si nu al Austriei.
1859 Este numit ambasador la St. Petersburg.
1862 Este numit ambasador la Paris. Latifundiar conservator, soldat, jurist, functionar al statului si ambasador, Bismarck a fost plasat perfect in momentul izbucnirii unei dispute intre Parlamentul prusac si regele Wilhelm I, in legatura cu bugetul armatei, buget pe care Parlamentul dorea sa-l micsoreze. Regele nu era de acord cu acest lucru. Tot in acest an este numit presedinte al Consiliului de Ministri din Prusia.
1864 Germania a fost reunificata urmand trei razboaie fulgeratoare. Bismarck a atacat si a infrant Danemarca si a revendicat ducatele Schleswig si Holetein.
1866 Invinge Austria, anexeaza statele sudice germanice. Astfel, Prusia si-a mai alipit la teritoriu cateva state germane din sud si a format Confederatia Germana de Nord, condusa de Prusia. Faptul ca puterea acesteia crestea pe zi ce trecea a trimis unde de soc in intreaga Europa, lucru de care Bismarck a profitat, atragandu-l pe Ludovic Napoleon intr-un razboi impotriva statelor germane.
1870 Invinge Franta, anexeaza Alsacia si Lorena.
1871 Este proclamat Imperiul German, Bismarck este numit cancelar autocratic, pentru urmatoarele doua decenii. Pe plan intern, a aplicat aceeasi politica si strategie pe care a folosit-o pentru stabilirea hartii Europei. Neavand niciun partid care sa-l sustina, cerea de la toti loialitatea absoluta, pe care o si obtinea. In caz contrar, recurgea la forta, cum s-a intamplat mai intai in cazul catolicilor, carora le-a aplicat amenzi usturatoare si le-a stabilit taxe destul de mari; a venit apoi randul polonezilor si al socialistilor. Bismarck a scos in afara legii Partidul Social Democratic si apoi, temandu-se de izbucnirea unei revolutii, a incercat sa le-o ia inainte, introducand asigurarile de sanatate si pentru accidente si pensiile. A mituit si amenintat presa. In plan extern a dus o politica prevazatoare si pacifista, printr-un sistem de aliante care avea sa pastreze pacea in Europa pentru mai bine de o jumatate de secol, dar care pana la urma, avea sa se dovedeasca fatal pentru toate partile implicate in Primul Razboi Mondial.
Bismarck a devenit cunoscut sub porecla de "Cancelarul de fier" pentru ca folosea adesea sintagma "sange si fier" in discursurile sale, desi aceste discursuri nu se refereau la razboaie, ci la bugete. El cunostea limitele puterii; nu dorea "controlul cursului evenimentelor, ci doar posibilitatea de a-l devia din cand in cand". Era un maestru al razboiului limitat.
1898 Dupa ce a fost inlaturat de catre imparatul Wilhelm al II-lea, moare pe mosia sa, langa Hamburg, la 30 iulie.