La 31 octombrie 1887, in Fenghua, in provincia Chekiang, China, s-a nascut Chiang Kai-Shek. A fost un om politic si conducator militar care a unificat China dupa rasturnarea dinastiei Manchu si a condus tara spre victoria impotriva Japoniei, pierzand-o apoi, patru ani mai tarziu, in fata comunistilor. A fondat China nationalista in insula Taiwan. Nascut intr-o familie modesta de comercianti, intr-un satuc izolat de fermieri, Chian s-a inscris la un colegiu militar din Paoting, in nordul Chinei.
Intre anii 1907-1911 urmeaza cursurile colegiului Militar de Stat-Major din Tokyo. Viitorul lider revolutionar chinez Sun Yat-sen a fost unul dintre colegii sai de clasa. A facut parte din armata japoneza, fiind impresionat de disciplina soldatilor japonezi si capacitatea acestora de a indura conditii foarte grele.
In 1911 se intoarce in China, la Shanghai, odata cu izbucnirea revolutiei, iar in 1912 a luat parte la rasturnarea imperiala si la infiintarea Republicii China.
In 1917 este consilierul pe probleme militare al lui Sun Yat-sen, iar in 1918 s-a alaturat Gomindanului lui Sun, adica nationalistilor care se luptau cu liderii razboinici regionali pentru controlul Chinei.
In 1923 a devenit din nou consilierul pe probleme militare a lui Sun, iar Sun l-a trimis in URSS, pentru a le cere ajutorul sovieticilor, deoarece guvernul nationalist era asediat. La intoarcerea sa, a fost numit la comanda nou-createi Academii Militare Whampoa.
In 1926 dupa moartea lui Sun, in 1925, Chiang a devenit comandant suprem al armatei nationalistilor si un personaj puternic in cadrul partidului. A lansat o expeditie militara spre nord pentru a-i distruge pe conducatorii razboinici, conducand victorioasa armata nationalista in Hankou, Shanghai si Nanjing.
In 1927 intr-o dramatica rasturnare de situatie, Chiang s-a despartit de comunisti, dand astfel nastere unui lung razboi civil, care pana la urma avea sa se dovedeasca fatal. La 12 aprilie 1927 are Masacrul de la Shanghai, cunoscut în mod obișnuit în China "Curatirea din 12 aprilie" sau "Incidentul din 12 aprilie". A fost o suprimare violentă a organizațiilor Partidului Comunist (CPC) din Shanghai de către forțele militare ale generalului Chiang Kai-shek și a conservatorilor fracțiunii Kuomintang (Partidul Naționalist, sau KMT). În urma incidentului, elementele KMT conservatoare au efectuat o curățare pe scară largă a comuniștilor în toate zonele aflate sub controlul lor, iar suprimarea violentă a avut loc în Guangzhou și Changsha. Curatarea a condus la o despartire deschisa intre fractiunile de aripa stanga si dreapta din KMT, Chiang Kai-shek fiind liderul fractiunii de dreapta din Nanjing, in opozitie cu liderul fractiunii de stanga al KMT, Wang Jingwei. Chiang a castigat repede controlul Gomindanului, iar pana in 1928 a cucerit Beijingul si s-a autoproclamat seful guvernului nationalist de la Nanjing si comandantul suprem al fortelor nationaliste chineze. Se estimeaza ca au fost ucisi in jur de 5000 de comunisti.
Pozitia internationala a lui Chiang a fost consolidata de catre a treia sa sotie, o femeie foarte frumoasa. Dupa ce s-a despartit de primele doua sotii, s-a casatorit cu Mei-ling Song, fiica unui magnat de presa din Shanghai. Mei-ling isi facuse studiile in Statele Unite si era crestina, iar Chiang a imbratisat si el aceeasi religie. S-a dovedit ca doamna avea un talent extraordinar pentru relatii publice, ei datorandu-i-se in cea mai mare parte imaginea pe care Chiang o avea pe plan extern.
In 1928 ii infrange pe liderii razboinici regionali; unifica China. In 1936 Chiang a fost rapit de catre un general nationalist rival si fortat sa incheie razboiul civil, pentru a putea lupta impotriva japonezilor, care cucerisera Manchiuria, in 1931, si erau pregatiti de un asalt asupra Chinei.
In 1937 incepe razboiul cu Japonia, insa nici in acea perioada armistitiul dintre nationalisti si comunisti nu a fost respectat cu adevarat. Chiang si-a mutat capitala la Chongquing dupa ce japonezii au cucerit Nanjingul si, dupa ce razboiul chino-japonez a devenit parte integrata din cel de-al Doilea Razboi Mondial, a inceput sa joace pe marea scena mondiala. China nationalista a inceput sa fie vazut ca un adversar puternic al Japoniei, si generalul cu figura de calugar, imbracat in haine simple, a inceput sa socializeze cu Roosevelt, Stalin si Churchill.
1942 A fost numit comandant suprem al fortelor aliate din China. Cu toate acestea, aliatii nu au avut niciodata incredere totala in el, suspectandu-l intotdeauna ca era mai interesat de lupta sa impotriva comunistilor decat de razboiul contra Japoniei.
In 1943 participa la Conferinta de la Cairo, iar in 1945 al Doilea Razboi Mondial ia sfarsit.
In perioada 1946-1949 puterea a adus cu ea coruptia si complacerea, iar China era inca in mare parte feudala. Chiang ii zdrobise fara mila pe conducatorii razboinici dar nu le distrusese si fiefurile. Taranii, care reprezentau 90% din populatie nu aveau inca nimic concret in noua tara si Chiang nu avea niciun plan pentru ei. Nu s-a mai implicat in razboi si si-a lansat armata sa "rugineasca". Dupa ce razboiul s-a terminat, Chiang nu a reusit sa ajunga la o intelegere cu comunistii, si razboiul civil a reizbucnit. Dupa patru ani de lupte grele, in care au pierit cel putin cinci milioane de oameni, Chiang a fost alungat din China de o armata intarita in batalii, condusa de Mao Tzedun.
In 1949 Chiang s-a retras in Taiwan, unde a instaurat un regim dictatorial lejer. Ultimii ani de viata i-au fost umbriti de decizia fostilor sai aliati, Japonia si Statele Unite, de a recunoste China continentala. A lasat totusi in urma o insula prospera, Taiwan, care si-a dezvoltat o democratie originala. Chiang a condus Taiwanul ca un dictator pasnic pana la moartea sa.
La 5 aprilie 1975, Chiang Kai-Shek moare, in Taipei, Taiwan.
