Miazănoapte este un personaj mitologic întâlnit în basmele și folclorul românesc, adesea reprezentând o forță cosmică sau naturală. În multe povești, personajele mitice sunt simboluri ale unor fenomene sau concepte, iar Miazănoapte, ca și alte personaje similare, personifică un moment important al zilei — noaptea profundă.
Miazănoapte în Folclorul Românesc:
Personificare a nopții: În basme, Miazănoapte este adesea o personificare a întunericului complet, reprezentând momentul în care noaptea este la apogeu. Este asociată cu misterul, liniștea, dar și cu pericolele și forțele necunoscute care vin odată cu întunericul.
Rol în Basm: În basme, Miazănoapte apare de multe ori ca un obstacol sau un antagonist simbolic pe care eroul trebuie să-l depășească. De exemplu, în unele povești, eroul trebuie să încetinească sau să oprească noaptea pentru a avea timp să îndeplinească anumite sarcini importante. Acest lucru subliniază aspectul supranatural al poveștii, în care eroul interacționează cu forțe cosmice sau elemente naturale personificate.
Întâlnirea cu Eroul: În povestea „Balaurul cu șapte capete” de Petre Ispirescu, Miazănoapte este legată de eroul principal pentru a opri timpul și a extinde durata nopții, astfel încât eroul să aibă timp să caute focul necesar pentru a-l aprinde. Această întâmplare subliniază natura magică a poveștii, unde personajele mitologice influențează timpul și spațiul.
Caracteristici: Miazănoapte este adesea descrisă ca o forță tăcută, impunătoare, cu o aură misterioasă. Nu este neapărat malefică, dar reprezintă un obstacol major pentru erou. E asociată cu întunericul total și cu răgazul nopții, când lumea viselor și a necunoscutului devine dominantă.
Trăsături Generale:
- Forță cosmică: Reprezintă întunericul profund și momentul în care noaptea este la apogeu.
- Obstacol mitologic: În basme, personificarea Miazănoaptei devine un obstacol pe care eroul trebuie să-l manipuleze sau să-l depășească pentru a îndeplini o sarcină.
- Misticism: Miazănoapte este învăluită în mister și simbolizează necunoscutul, pericolele sau încercările care apar odată cu venirea nopții.
Simbolism:
Miazănoapte în folclorul românesc simbolizează forțele misterioase ale întunericului și ale necunoscutului. În basme, aceste forțe sunt personificate și devin obstacole magice sau supranaturale pe care eroul trebuie să le înfrunte. Timpul și întunericul joacă un rol important în dinamica acestor povești, iar Miazănoapte, ca personaj, subliniază lupta dintre erou și forțele întunecate ale lumii.
Acest personaj adaugă o dimensiune mitică basmelor, reprezentând trecerea timpului și pericolele legate de necunoscut și întuneric.
