CINE SUNT BLAJINII?
În mitologia românească, "blajinii" reprezintă spiritele strămoșilor sau ale rudelor decedate. Aceste entități sunt adorate și respectate în tradiția populară românească și sunt considerate a avea puteri și influență asupra vieții cotidiene a oamenilor.
În folclorul românesc, există o legendă fantastică despre Blajinii sau "cei cu inimă bună". Alte nume pentru ei sunt "Rohmani" și "Cei Albi". Reprezentările Blajinilor în povești, îi arată ca fiind creaturi semi-divine. Ei trăiesc la marginea lumii noastre, unde toate apele Pământului se adună într-un singur curent. Râul din care rezultă Apa Sâmbetei (Apa Sâmbetei) face parte din mitologia românească. Există multe povești care folosesc această imagine și în alte țări din estul Europei.
Blajini au fost descriși ca fiind niște creaturi mici, vesele și vii, care ne întâmpină întotdeauna cu bucurie pe noi, oamenii. Nu sunt afectați de nicio boală sau suferință. Oamenii spun că pot face miracole și că au grijă și de rudele noastre moarte și de cei apropiați. De aceea, strămoșii noștri obișnuiau să se roage la ei. Legendele vorbesc despre copiii care îi vizitează des sau despre capacitatea lor de a vedea Blajnii, spre deosebire de adulți.
Blajinii sunt considerați intermediari între lumea pământească și lumea spirituală, fiind responsabili de protecția și binecuvântarea familiei și a gospodăriei. Ei pot aduce noroc, fertilitate, sănătate și prosperitate sau, dimpotrivă, pot pedepsi sau aduce nenorociri în cazul în care sunt dezamăgiți sau neglijați.
În tradiția românească, există obiceiul de a aduce ofrande și de a aprinde lumânări la mormintele strămoșilor sau ale rudelor decedate, în special în anumite perioade ale anului, cum ar fi Sfântul Gheorghe (23 aprilie), Paștele, Sfântul Dumitru (26 octombrie) sau de Rusalii. Acestea sunt practici menite să onoreze și să îngrijească de blajini și să asigure bunăstarea familiei.
Uneori, se crede că blajinii pot vizita lumea oamenilor în anumite nopți speciale, precum Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau noaptea dintre ani. În aceste ocazii, se pune masa pentru ei și li se oferă mâncare, băutură și alte lucruri considerate plăcute și folositoare lor.
PAȘTELE BLAJINILOR
O tradiție în România și în Moldova este aceea de a arunca în râuri și pâraie coji de ouă vopsite de Paște. În speranța că acestea să ajungă în satele Blajului, Cei Albi pot constata că a sosit Paștele. Cu toate acestea, sărbătoarea numită Paștele Blajinilor se traduce în limba engleză The Easter of Death. Localnicii moldoveni au spus odată că sunt fericiți să afle când sosește sărbătoarea Paștelui în fiecare an, deoarece trăiesc în izolare. De asemenea, ei nu se alătură celorlalți pentru sărbătoarea publică creștină. Pentru sărbătorirea sufletelor rudelor sau prietenilor morți, românii pregătesc mese festive ca ofrande pentru săraci la cimitir, în apropierea mormintelor, la sfârșitul slujbei și al binecuvântării. Pentru toți cei care au dorit să comemoreze și să aducă un omagiu morților, Paștele vine ca un prilej. Ei sărbătoresc în memoria celor decedați.
În concluzie, blajinii în mitologia românească reprezintă spiritele strămoșilor și rudelor decedate, cărora li se acordă respect, onoare și grijă în credința populară românească.
