CINE A FOST VICTOR BABEȘ?
Victor Babeș a fost un medic, bacteriolog, academician și profesor român. Unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, Victor Babeș este autorul unuia dintre primele tratate de bacteriologie din lume - Bacteriile și rolul lor în anatomia patologică și histologia bolilor infecțioase, scris în colaborare cu savantul francez Victor André Cornil în 1885. În 1888, Babeș fundamentează principiul imunității pasive, iar câțiva ani mai târziu enunță principiul antibiozei. A avut contribuții timpurii și semnificative la studiul rabiei, leprei, difteriei, tuberculozei și al altor boli infecțioase. De asemenea, a descoperit peste 50 de germeni necunoscuți și a prevăzut noi metode de colorare a bacteriilor și ciupercilor. Victor Babeș a introdus vaccinarea antirabică și a fondat seroterapia în România. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara îi poartă numele.
ORIGINEA ȘI FAMILIA
Victor Babeș a fost fiul lui Vincențiu Babeș și al Sophiei Goldschneider. Tatăl său a fost un magistrat, profesor, jurnalist și om politic român din regiunea Banat din România, membru fondator al Societății Academice Române (22 aprilie 1866) și președinte al Secției de Istorie a Academiei Române (1898-1899). Una dintre personalitățile care s-au remarcat în lupta pentru drepturile românilor din Transilvania, Vincențiu Babeș a fost în repetate rânduri deputat în Premiul de la Viena și președinte al Partidului Național Român. Victor a avut o soră, Alma, și un frate, Aurel. Fratele mai mic al lui Victor Babeș, Aurel, a fost chimist și a lucrat cu Victor la Institutul din București. Fiul lui Aurel, Aurel A. Babeș, a fost de asemenea medic și a descoperit un test de depistare a cancerului de col uterin. Victor Babeș a fost căsătorit cu Iosefina Thorma, cu care a avut un fiu, Mircea.
EDUCAȚIA
În copilărie, Victor Babeș a fost mereu atras de poezie, muzică și mai ales de literatură, dar și de sportul de performanță, de științele naturii și de teatru. A început să studieze arta dramatică la Budapesta. Moartea surorii sale, Alma, cauzată de tuberculoză, la o vârstă fragedă, l-a determinat să abandoneze studiile începute și să se înscrie la medicină. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Budapesta și Viena. Victor și-a luat doctoratul în medicină la Viena, în 1878. În 1881 a primit o bursă și a plecat la Paris și Berlin, unde a lucrat cu profesori de marcă ai vremii: Cornil, Louis Pasteur, Rudolf Virchow, Robert Koch și alții[6] A continuat să studieze cu mari profesori din München, Heidelberg și Strasbourg până în 1886.
ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ
Și-a început cariera științifică ca asistent în laboratorul de anatomie patologică din Budapesta (1874-1881). În 1885 a fost numit profesor de histopatologie la Facultatea de Medicină din Budapesta. În același an, a descoperit un sporozoar parazit al căpușelor, numit Babesia în onoarea sa (din familia Babesiidae), și care provoacă o boală rară și gravă numită babesioză. Ulterior, în același an, publică primul tratat de bacteriologie din lume, Bacteria and their role in pathological anatomy and histology of infectious diseases, la care este coautor împreună cu Cornil.
Demersurile științifice ale lui Babeș au fost de amploare. El a fost primul care a demonstrat prezența bacililor tuberculoși în urina pacienților infectați. De asemenea, a descoperit incluziuni celulare în celulele nervoase infectate cu rabie. Cu valoare diagnostică, acestea aveau să fie denumite după el (corpurile Babeș-Negri). Babeș a fost promotorul concepției morfopatologice despre procesul infecțios, orientări medicale bazate pe sinteza dintre bacteriologie și anatomia patologică. Lui Babeș i s-a atribuit inventarea primului model raționalizat de termostatism și a unor metode de colorare a bacteriilor și ciupercilor în preparate histologice și culturi.
În 1887, Babeș este chemat în țară de guvernul român și numit profesor de anatomie patologică și bacteriologie la Facultatea de Medicină din București. A deținut această funcție până în 1926. Tot în 1887, se înființează, prin Legea nr. 1197, Institutul de Bacteriologie și Patologie, condus de Babeș și care îi va purta în viitor numele (Institutul Victor Babeș). În 1889 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 1893 a devenit titular pe această funcție.
În 1900 a înființat Societatea de Anatomie din București, care se ocupa de studii clinice anatomice. În 1913 a pregătit un vaccin antiholeric pentru a combate epidemia de holeră izbucnită în rândul armatei române care se afla în campania celui de-al doilea război balcanic din Bulgaria. Între 1916 și 1918 a continuat pregătirea produselor biologice, rămânând în zona ocupată de Puterile Centrale. În 1919 este numit profesor la Universitatea din Cluj, nou înființată în acel an.
Victor Babeș a introdus vaccinarea antirabică în România, la numai trei ani de la inițierea ei de către Louis Pasteur. Este considerat al doilea rabiolog din lume după Pasteur și părintele seroterapiei, precursor al imunologiei moderne. Activitatea sa a avut, de asemenea, o influență puternică asupra medicinei veterinare, în special în ceea ce privește profilaxia și seroterapia. A preparat serul antidifteric și a desfășurat o amplă activitate de cercetare a pelagrei, a tuberculozei, a febrei tifoide și a leprei. A publicat peste 1.000 de lucrări științifice și 25 de monografii în domeniul microbiologiei și patologiei.
În semn de recunoaștere a activității sale inovatoare în medicină, Victor Babes a fost ales membru al Academiei Naționale de Medicină din Franța, al Comitetului Internațional de Luptă împotriva Leprei și a primit de trei ori premiul Academiei Franceze de Științe. De asemenea, i s-a acordat titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare.
MOARTEA
Victor Babeș a murit la 19 octombrie 1926, la București. Mormântul său se află la Institutul Cantacuzino din București.
