NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 19 noiembrie 1882, la Bintinti, judeţul Hunedoara (astăzi Aurel Vlaicu), România, s-a născut Aurel Vlaicu, în familia ţăranului înstărit Vlaicu. A fost un inginer, pilot şi inventator al primului avion perfec funcţional din lume, ce a stat la baza avioanelor ulterioare, devenind pionierul aviaţiei mondiale.
EDUCAȚIE
Şcoala primară a urmat-o în sat, iar liceul l-a urmat la Liceul calvinist Kun Kocsárd din la Orăştie, care din 1919 i-a purtat numele. A luat bacalaureatul în 1902, la Sibiu.
Din 1902, după obţinerea bacalaureatului a frecventat două trimestre la Facultatea de Mecanică din Budapesta, apoi se transferă la Politehnica din Munchen. Susţine examenele cu regularitate, absolvind în 1907. Ulterior, între anii 1907 şi 1908 Vlaicu a servit în marina austro-ungară.
CARIERĂ
În 1908 era deja inginer la uzina de automobile Opel. Spera că puternicul concern automobilistic se va arăta interesat în construirea aparatelor de zbor. Ofertele sale în acest sens au fost însă refuzate, astfel încât, la finele anului, s-a întors în satul natal. Cu mijloace proprii construieşte un planor, ajutat de fratele său Ion, în vara anului 1909, cu care a efectuat mai multe zboruri la Orăştie şi Bintinti.
În octombrie 1909, la sfatul lui Octavian Goga, s-a mutat în Regatul României, unde, cu ajutorul expatriaţilor româno-transilvăneni, a obținut sprijin financiar pentru a-și construi primul avion propulsat, efectuând o serie de zboruri demonstrative în fața oficialilor români și a jurnaliștilor.
VLAICU I
În 1910 sprijinit de Asociaţiunea ASTRA, a venit la Bucureşti, unde la Arsenalul armatei, începe construcţia monoplanul Vlaicu I. A primit finanțare din partea Ministerului de Război al României și o indemnizație lunară de 300 de lei de la Ministerul Educației Publice. Avionul Vlaicu I a zburat pentru prima dată pe 17 iunie 1910 pe aerodromul Cotroceni.
VLAICU II
Tot în 1910, în decembrie, începe construcţia avionului Vlaicu II. Avionul era o variantă a avionului Vlaicu I, însă cu o serie de modificări şi îmbunătăţiri. Construcţia avionului a avut un buget de 16.000 de lei și a zburat pentru prima oară în aprilie 1911. Între 23 și 30 iunie 1912, Vlaicu a concurat cu el la Săptămâna Internațională de zbor în Aspern-Viena (Die internaționalale Flugwoche din Viena), împotriva altor 42 de aviatori, inclusiv Roland Garros . Vlaicu a câștigat premii în valoare totală de 7.500 de coroane austro-ungare pentru aterizare de precizie, aruncare de proiectile și zbor în jurul unui reper. Cu această ocazie, i-a fost eliberată licenţa de pilot FAI cu numărul 52. La întoarcerea de la Aspern a făcut zboruri demonstrative în toată Transilvania.
Aparatul era înzestrat cu o dublă elice, se ridica de la sol după un rulaj mai scurt de 50 de metri. Urcă în pantă de până la 40o şi avea o viteză de zbor de circa 120km/oră. Execută cu mare precizie viraje strânse, atât spre dreapta cât şi spre stânga, în timp ce aeroplanele străine nu făceau decât viraje spre dreapta. Avea doar o singură aripă, faţă de aeroplanele de atunci care aveau două sau trei aripi suprapuse. Era dotat cu un motor Gnôme, ce cântărea doar 30 de Kg şi dezvolta 50 de cai putere.
VLAICU III
În 1913 pune în lucru prototipul Vlaicu III. Acesta a fost primul avion din lume cu fuselajul metalic, profilat aerodinamic. Construcţia acestui avion a fost desăvârşită după moartea sa neaşteptată de către doi dintre colaboratorii săi. Avionul era un monoplan cu două locuri, ce a a fost echipat cu un motor Gnôme Gamma de 80 de cai putere (60kW).
DECESUL
La 13 septembrie, în încercarea sa de a zbura peste Carpaţi, de la Bucureşti la Braşov, a căzut cu aparatul Vlaicu II, pe câmpul de la sudul localităţii Băneşti, judeţul Prahova. Aurel Vlaicu se stinge din viaţă. Cauzele acelui accident aviatic mortal nu au fost nici până în prezent elucidate: defecţiune tehnică sau atac de cord. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti.
MOȘTENIREA
În 1914 prietenii şi colaboratorii săi, Magnani şi Silisteanu finalizează construcţia avionului Vlaicu III, şi cu ajutorul pilotului Petre Macavei efectuează câteva zboruri scurte. Autorităţile vremii interzic continuarea încercărilor.
În toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1942 la o expoziţie aviatică din Berlin de către ofiţeri români. Totuşi în evidenţele expoziţiei de atunci nu apare nicio menţiune despre prezenţa avionului.
NUMISMATICĂ
În 2010, la 25 octombrie, Banca Naţională a României, lansează o monedă comemorativă de circulaţie cu valoare nominală de 50 de bani, ce aniversa 100 de ani de la efectuarea primului zbor de către Aurel Vlaicu.
