1711 La 19 noiembrie, s-a nascut Mihail Vasilievici Lomonsov, in regiunea nordica Gubernia Arhanghelsk, Rusia, regiune cu un climat aspru. Asezarea geografica cu conditiile ei grele de viata, cu pamantul si clima neprielnice pentru acumulari de avutii a avut si avantajele ei: nu s-au ingramadit aici nici marii proprietari si n-au fost tentati nici tatarii sa-si indrepte pasii prin aceste meleaguri in navalirile lor cotropitoare.
Scutita de asemenea napaste regiunea a ajuns la un nivel de dezvoltare oarecum ridicat, mai ales din punct de vedere al culturii. Locuitorii, in majoritate pescari si navigatori indrazneti, au strabatut pana la mari departari apele oceanului pentru a-si castiga existenta, dar in acelasi timp au izbutit sa-si largeasca orizontul cunostintelor.
Lomonosov a participat si el alaturi de tatal sau la asemenea calatorii pentru a pescui in Oceanul Arctic si pe Marea Alba. O astfel de viata aspra dusa in anii copilariei si adolescentei sale l-a calit imprimand caracterului sau darzenia si puterea de lupta cu fortele naturii.
Pasiunea de a cunoaste a avut-o din tinerete.
La 19 ani el a plecat pe jos din nordul indepartat al Rusiei spre Moscova, unde a studiat in conditii de viata dintre cele mai grele, nemancand zile de-a randul decat paine. Limbile vechi, si in special latina, care pe atunci era folosita in lumea stiintifica, au constituit initial obiectul studiului sau. Remarcandu-se ca cel mai bun student, a fost trimis la Petersburg pentru a-si continua studiile, iar apoi in strainatate la Universitatea din Magdeburg, unde a studiat stiintele naturii si disciplinele umaniste. Ulterior la Freiburg a studiat chimia si mineritul.
1730 La 19 ani el a plecat pe jos din nordul indepartat al Rusiei spre Moscova, unde a studiat in conditii de viata dintre cele mai grele, nemancand zile de-a randul decat paine. Limbile vechi, si in special latina, care pe atunci era folosita in lumea stiintifica, au constituit initial obiectul studiului sau. Remarcandu-se ca cel mai bun student, a fost trimis la Petersburg pentru a-si continua studiile, iar apoi in strainatate la Universitatea din Magdeburg, unde a studiat stiintele naturii si disciplinele umaniste. Ulterior la Freiburg a studiat chimia si mineritul.
1741 La varsta de 30 de ani s-a intors in Rusia fiind numit adjunct pentru fizica la Academia de stiinte din Petersburg.
1745 A fost numit numit profesor de chimie la aceiasi academie. In curand Lomonosov a combatut cu hotarare conceptiile raspandite in acea vreme despre „fluidele imponderabile” considerate drept cauze ale fortelor electrice si magnetice, precum si ale fenomenelor calorice. El este un precursor al teoriei moderne (atomo-moleculara) a materiei. Impreuna cu Richman el a efectuat cercetari interesante in domeniul electricitatii atmosferice si al meteorologiei. Lomonosov explica electrizarea norilor prin frecarea datorata curentilor ascendenti si descendenti din atmosfera. El sustine ideea naturii electrice a aurorei boreale.
1760 Inca din acest an intrevedea posibilitatea transmiterii energiei electrice prin conductori izolati. In domeniul opticii a construit o serie de aparate interesante.
Lomonosov a depus o munca uriasa activand in diferite domenii. El a fost fizician, chimist, mineralog, mecanician si chiar poet si istoric in acelasi timp. El a deschis drumuri noi in multe directii, nu numai pentru cei din tara sa, ci si pentru oamenii de stiinta din alte tari.
1765 La 15 aprilie, Mihail Vasilievici Lomonosov trece in eternitate.[1]
Bibliografie:
1 - Virgil Atanasiu, Fizica Recreativa, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970;