1895 S-a nascut la Slatina, judetul Olt, unde a urmat scoala primara.
1913 Isi ia bacalaureatul, studiile liceale facandu-le la Pitesti.
1918 Obtine licenta in stiinte fizice.
1919 Este numit asistent la laboratorul de fizica moleculara, acustica si optica al Universitatii din Bucuresti.
1921 Pleaca la Paris pentru studii de doctorat, unde lucreaza in laboratorul de cercetari al prof. G. Lippmann, iar dupa moartea acestuia in al lui A. Cotton.
1924 Sustine teza de doctorat.
1925 Intorcandu-se in tara este avansat ca sef de lucrari.
1929 Pentru studentii de la stiinte si farmacie a elaborat cursul de Fizica generala.
1934 Este numit profesor.
1935 Elaboreaza cursul de Fizica cosmica.
1940 Este incadrat la facultatea de stiinte din Bucuresti.
1941 Se transfera la catedra de fizica experimentala de la Facultatea de farmacie din Bucuresti. Elaboreaza cursul de Fizica farmaceutica. La aceasta se mai adauga Lucrari practice de fizica farmaceutica.
1943 Este numit prodecan al Facultatii de Farmacie.
1946 Este numit decan al Facultatii de farmacie, functie pe care a ocupat-o pana in 1956.
Lucrarea principala a lui Popescu este teza sa de doctorat "Asupra proprietatilor capilare si fotoelectrice ale mercurului", careia prof. acad. O.D. Hvolson de la Universitatea din Leningrad ii consacra in tratatul sau de fizica cateva pagini elogioase. In afara de acestea, in cele 43 de lucrari originale ale sale s-a ocupat de probleme de fizica moleculara, spectroscopie, fizica globului, seismologie si polarografie.
Popescu a fost si un bun popularizator al stiintei, publicand o serie de lucrari ca: "Problema nucleelor atomice" (1933), "Universul fizicii moderne" (1935), "Lumea electronilor" (1943), "Energia nucleara" (1951), "Despre atomi" (1951), precum si diverse articole in ziare.
Ca decan al Facultatii de farmacie, timp de zece ani s-a ocupat cu organizarea Facultatii de farmacie din Bucuresti, al carei local a fost distrus in urma bombardamentului din 1944. Datorita in mare parte a eforturilor lui, activitatea didactica si stiintifica a facultatii a inregistrat progrese si rezultate apreciate.
Profesorul I. G. Popescu si-a inchinat intreaga sa viata studiului, stiintei, muncii de laborator si activitatii didactice. Si-a iubit studentii cu caldura dragostei parintesti, indemnandu-i cu blandetea si rabdarea unui adevarat dascal. In intreaga sa activitate didactica-stiintifica a inteles si a subliniat rolul practicarii ca punct de plecare si ca scop final al stiintei. Astfel, el a reusit sa aplice in mod just fizica la nevoile farmaciei, facand din aceasta un instrument pretios farmacistului in munca de analiza si control al medicamentelor.
In ultimii ani ai vietii a studiat probleme de igiena profesionala, ca problema saturnismului uman, intoxicatia cu plumb etc.
1958 Se stinge din viata Ioan G. Popescu.