1485 In acest an, in Medellin, in provincia Extremadura, in Regatul Castiliei din Spania, s-a nascut Hernán Cortés sau Fernando Cortés, intr-o familie saraca. A fost un explorator spaniol care a condus o mica armata cu ajutorul careia a cucerit Imperiul Aztec din Mexic. Curajul si indrazneala i-au inspirat si pe altii sa cucereasca teritorii din America Centrala si de Sud, in cautarea bogatiilor. A studiat dreptul la Universitatea din Salamanca, dar a parasit scoala inainte de a-si termina studiile si s-a decis, ca multi alti tineri aventurieri spanioli, sa-si caute norocul in Lumea Noua.
1504 Cortes avea doar nousprezece ani, cand s-a imbarcat spre insula Hispaniola (Santo Domingo din ziua de astazi) din Lumea Noua, unde i s-a dat pamant si sclavi indieni si a fost numit notar.
1511 A luat parte la cucerirea Cubei sub comanda lui Diego Velasquez, un soldat influent, devenit guvernator al Cubei. Cortes a fost ales de doua ori primar al capitalei, Santiago de Cuba.
1518 Cortes l-a convins pe Velasquez sa il numeasca la conducerea unei expeditii in Mexicul continental, care fusese descoperit cu foarte putina vreme in urma.
1519 In februarie, Cortes a plecat cu unsprezece nave din Cuba, cu o armata de sase sute de oameni si saisprezece cai. A debarcat in peninsula Yucatan si a cucerit orasul Tabasco. Indienii primitivi care locuiau pe coastele peninsulei au crezut ca navele sunt "munti plutitori" si au fost ingroziti la vederea oamenilor albi. Sosirea lui Cortes a coincis cu profetia lor, i-au ingrozit pe bastinasi si Cortes a exploatat credinta lor, el fiind reincarnarea zeului lor, pentru ca ei sa-i primeasca pasnic, pe el si pe oamenii lui. Cei din Tabasco i-au povestit lui Cortes despre uimitorul si bogatul Imperiu Aztec si despre marele imparat-razboinic Montemuza. Le-au dat spaniolilor mancare si femei - una dintre acestea, Malinche, a fost botezata si a devenit amanta lui Cortes. Serviciile ei ca ghid si translator, precum si duplicitatea de care a dat dovada, au fost cruciale pentru reusita expeditiei.
Spaniolii s-au indreptat spre nord din Tabasco, iar Cortes a infiintat portul fortificat Vera Cruz. Aici, intr-un act de curaj, Cortes si-a scufundat intreaga flota, cu exceptia unei singure nave; oamenii lui trebuiau acum sa-l urmeze sau sa moara.
Aztecii erau stapani puternici, dar nu facusera nimic pentru a-i asimila pe cei din provinciile cucerite. Cortes a exploatat fara mila aceste disensiuni din interiorul Imperiului Aztec. A incheiat aliante cu diverse popoare care-i urau pe azteci sau se temeau de ei, mai ales cu Tlaxcalanii, castigand mii de aliati locali.
1519 La 8 noiembrie, ignorand amenintarile pe care le primise de la Montemuza, Cortes si-a condus armata si pe aliatii locali in capitala, Tenochtitlan, un oras construit pe insule plutitoare (astazi Mexico City). Montemuza i-a primit pasnic pe spanioli, dar Cortes, anticipandu-i intentiile ulterioare, l-a luat ostatic si l-a obligat sa jure loialitatea regelui Spaniei. In acest timp, guvernatorul Velasquez, gelos pe succesele lui Cortes, a trimis o mica armata in Mexic, sub comanda lui Narvaez, pentru a-l rechema pe Cortes, acuzandu-l de insubordonare. Cortes l-a lasat pe Pedro de Alvarado la comanda Tenochtitlanului, el plecand sa intampine armata lui Narvaez, care la momentul acela era mai mare decat a lui Cortes. Strecurandu-se in tabara spaniola la adapostul noptii, Cortes l-a capturat pe Narvaez si i-a fortat pe soldatii acestuia sa intre in armata lui.
1520 S-a intors in capitala azteca aflata in haos. Mica garnizoana a lui Alvarado fusese atacata. Acesta omorase sute de azteci in timpul unui festival, fapt ce a dat nastere unei revolte sangeroase. Montemuza a fost ucis - probabil cu pietre, informatiile despre felul cum a murit sunt variate - si spaniolii si aliatii lor au fost alungati din oras in noaptea de 30 iulie ("Noaptea Durerii"), dar Cortes s-a alatuart armatei care se retragea, a zdrobit contraatacul aztec, si cateva luni mai tarziu s-a intors sa asedieze orasul.
1521 La 13 august aztecii au fost cuceriti. De data aceasta Cortes a folosit brigantine, atacand orasul direct de pe lacul pe care era construit. Dupa lupte lungi si sangeroase, Tenochtitlanul a cazut prada prafului de pusca, otelului si cailor lui Cortes, rezistenta eroica a aztecilor se sfarsise.
Pe ruinele fostei capitala aztece, s-a construit Mexico City si colonizarea mexicului a continuat cu repeziciune. Cortes era acum conducatorul absolut al acestor vaste teritorii si a fost numit guvernator si capitan general al noii Spanii, asa cum era numit Mexicul pe vremea aceea.
Dar marea lui putere isi incepuse declinul; curtea spaniola incepuse sa se teama ca avea sa se declare conducator independent si astfel Cortes si-a facut inamici puternici, mai ales in persoana lui Velasquez, care a pus la punct o campanie politica impotriva lui in Spania. Cortes a contraatacat, trimitandu-i regelui spaniol, Carol Quintul, cinci scrisori. A continuat sa conduca expeditii, dar niciuna dintre ele nu a avut succesele precum ale celei de cucerire a aztecilor.
1524 Conduce expeditia din Honduras.
1528 S-a intors in Spania, pentru a se apara in fata regelui de acuzatiile de cruzime impotriva bastinasilor.
1530 Se intoarce in Mexic, retragandu-se pe mosia sa de langa Mexico City.
1540 Un nou vicerege a fost trimis sa guverneze Mexicul; deziluzionat, Cortes s-a mutat inapoi in Spania.
1547 La 2 decembrie, Fernando Cortés moare, la Sevilla, Spania. [1]
Bibliografie:
- Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Bucuresti, Ed. Lider, 2008.