Fernando Cortés sau Hernán Cortés a fost unul dintre cei mai influenți și controversați exploratori din istoria Spaniei, cunoscut mai ales pentru cucerirea Imperiului Aztec și extinderea dominației spaniole în Lumea Nouă.
Origini și începuturi
Cortés s-a născut în 1485 în provincia Extremadura, Spania, într-o familie de nobili săraci. Ambițios și dornic de aventură, a început studiile de drept la Universitatea din Salamanca, dar a abandonat curând școala, atras de perspectiva descoperirii și cuceririi de noi teritorii în Lumea Nouă. În 1504, la doar 19 ani, a plecat spre Hispaniola (azi Republica Dominicană și Haiti), unde a primit pământuri și sclavi și a ocupat prima sa funcție oficială ca notar.
Primele succese în Cuba
În 1511, Cortés a luat parte la cucerirea Cubei sub comanda lui Diego Velázquez, un influent lider militar spaniol care avea să devină guvernator al insulei. Acest episod a marcat ascensiunea sa politică, Cortés fiind ales primar al capitalei Santiago de Cuba de două ori. Totuși, ambițiile lui Cortés depășeau granițele Cubei. În 1518, a reușit să-l convingă pe Velázquez să-l trimită în fruntea unei expediții către Mexicul continental, o regiune puțin explorată la acea vreme.
Expediția către Mexic și primul contact cu aztecii
În februarie 1519, Cortés a plecat din Cuba cu o flotă de unsprezece nave și o armată de aproximativ șase sute de oameni, însoțită de 16 cai. A debarcat în peninsula Yucatan și a cucerit orașul Tabasco. Aici, a întâlnit populații indigene care l-au văzut pe Cortés și pe oamenii săi ca fiind mesagerii unor zei, potrivit credințelor lor. Acesta a exploatat superstițiile locale și a reușit să-și atragă aliați indigeni. Una dintre cele mai importante figuri din această etapă a fost Malinche, o femeie nativă care a devenit traducătoarea și consiliera sa de încredere, contribuind esențial la succesul lui Cortés.
Întemeierea Vera Cruz și drumul către Tenochtitlan
După cucerirea orașului Tabasco, Cortés a fondat portul Vera Cruz, asigurându-și astfel un cap de pod strategic pe coasta Mexicului. Într-un gest extrem de curajos, și-a scufundat flota pentru a elimina orice posibilitate de retragere, lăsându-le soldaților săi două opțiuni: să lupte sau să moară. Înarmați cu aceste opțiuni, Cortés și oamenii săi au pornit către capitala Imperiului Aztec, Tenochtitlan, cu ajutorul alianțelor formate cu triburi locale nemulțumite de dominația aztecă.
Capturarea lui Montezuma și controlul asupra capitalei aztece
În noiembrie 1519, Cortés a intrat în Tenochtitlan și a fost întâmpinat pașnic de împăratul Montezuma al II-lea, care a crezut că spaniolii ar putea fi zeii profetizați de miturile lor. Cortés a profitat de această credință și l-a luat pe Montezuma ostatic, forțându-l să-și exprime loialitatea față de regele Spaniei. În ciuda acestui succes inițial, tensiunile dintre azteci și spanioli au crescut rapid, culminând cu o revoltă sângeroasă în timpul unui festival religios, eveniment care a marcat începutul sfârșitului pentru capitala aztecă.
Căderea Imperiului Aztec
În vara lui 1520, Cortés și oamenii săi au fost nevoiți să se retragă din Tenochtitlan în ceea ce a devenit cunoscut drept „Noaptea Durerii” (La Noche Triste), după ce au pierdut o mare parte din forțele lor în timpul unei retrageri disperate din oraș. Cu toate acestea, Cortés a reușit să-și reorganizeze trupele și, cu ajutorul aliaților indigeni, a asediat din nou capitala aztecă în 1521. După lupte grele și lungi, orașul a căzut în mâinile spaniolilor pe 13 august 1521, punând capăt rezistenței aztece.
Consolidarea puterii și declinul
Pe ruinele Tenochtitlanului, Cortés a fondat Ciudad de México, continuând să extindă dominația spaniolă în Mexic. El a fost numit guvernator și căpitan general al Noii Spanii, titlu care reflecta puterea și influența sa. Cu toate acestea, succesul său a stârnit invidia și ostilitatea altor oficiali spanioli, în special a lui Diego Velázquez, care a orchestrat o campanie împotriva lui Cortés la curtea spaniolă.
Cortés a continuat să conducă expediții, inclusiv una în Honduras în 1524, dar acestea nu au mai avut succesul cuceririi aztecilor. În 1528, s-a întors în Spania pentru a răspunde acuzațiilor de cruzime împotriva populațiilor indigene, iar în anii următori, a pierdut treptat influența politică.
Ultimii ani și moartea
În 1540, un nou vicerege a fost trimis să guverneze Mexicul, ceea ce a marcat sfârșitul dominației directe a lui Cortés în regiune. Deziluzionat și marginalizat, s-a mutat înapoi în Spania, unde a trăit ultimii ani din viață. Hernán Cortés a murit pe 2 decembrie 1547, în Sevilla.
