Matei (II) din familia Csák (maghiară: Csák nembeli (II.) Máté) a fost un puternic baron maghiar, proprietar de terenuri și conducător militar, care a deținut mai multe functii în timpul domniei regilor Béla IV, Ștefan al V-lea și Ladislau al IV-lea. Nepotul și moștenitorul său a fost oligarhul Matei al III-lea Csák, care, pe baza achizițiilor unchilor săi, a devenit conducătorul de facto al domeniului său, independent de rege și a uzurpat prerogative regale pe teritoriile sale.
Numele său a fost menționat pentru prima dată printr-un hrisov autentic la 13 iunie 1270, când a servit ca voievod al Transilvaniei (1270–1272), ceea ce indică că Matei al II-lea a castigat influența după moartea regelui Béla al IV-lea, fiind astfel un susținător fidel al ducelui Ștefan, care s-a revoltat împotriva guvernării tatălui său și a preluat guvernarea Transilvaniei în anii 1260.
Conform document publicat în 1273, Matei al II-lea a participat la bătălia de la Isaszeg din 1265, unde Ștefan a obținut o victorie strategică asupra armatei tatălui său. După aceea, Béla al IV-lea a fost obligată să accepte autoritatea lui Ștefan în părțile estice ale regatului. La 23 martie 1266, tatăl și fiul au confirmat pacea în Mănăstirea Binecuvantatei Fecioare de pe Insula Margareta.
Voievodatul Transilvaniei și veniturile comitatului Szolnok au fost răsplata lui Matei când Ștefan al V-lea a urcat pe tron în 1270. A luat parte la o campanie militară împotriva lui Ottokar al II-lea al Boemiei în 1271. El a ținut voievodatul până la moartea subită a lui Ștefan al V-lea în august 1272, după care a fost înlocuit de Nicolae Geregye, fost susținător al lui Béla al IV-lea. Doar un document asumat, neautentic, se referă la Matei II ca voievod în aprilie 1273.
Dupa ce Matei al II-lea și-a recăpătat influența politică în curte, când a fost numit voievod al Transilvaniei în 1274 și a ocupat postul până în 1275, cu o întrerupere mică, când Nicolae Geregye a preluat funcția timp de câteva luni in 1274. Între 1275 și 1276, a devenit maestru trezorier, pe lângă faptul că a activat și ca ispán (comite) al comitatului Pojon si Baranya. În 1276, a servit ca voievod pentru a patra oară, înlocuind ruda sa îndepărtată, Ugrinus Csáki III.
După ultimul său voievodat (1276), fiind urmat de Nicolae Meggyesi (Pok), el a ocupat doar funcții de șef local în următorii doi ani; comite de Moson (1277–1278), Sopron (1277–1279) și Vas (1277). Cu toate acestea, cariera sa politică a ajuns la apogeu, când a fost numit palatin al Ungariei în decembrie 1278, urmându-i fratelui său, Petru I în această funcție.
