Miron Barnovschi se înrudea dinspre mamă cu familia domnească a Movileştilor, relație care i-a uşurat urcarea pe tron. Servindu-l pe Radu al X-lea Mihnea (1616-1619, 1623-1626) "cu slijbă dreaptă şi cu vărsare de sânge", după moartea de boală a acestuia a fost ales domn "cu glasurile tuturora", fiind "om de tară şi fără coconi" (odrasle). Hotărârea tării a fost acceptată de suzeranul otoman, în schimbul plătii devenite, "normale" a tributului.
Luna de miere moldo-turcă a fost insă de scurtă durată, cererea marelui vizir de adăugare a unui bacşiş important silindu-l pe Miron să se retragă in Polonia. La mazilire ar fi contribuit şi Gabriel Bethlen (1613-1629), voievodul Transilvaniei, care incerca, incă din 1627, să obtină de la Poarta Otomană, Puterea suzerană, dreptul de a constitui un regat al Daciei prin reunirea celor trei tări române. Ceea cerealizase fulgerător Mihai Viteazul, in 1600, se va înfăptui statornic in 1918.
Miron Barnovschi a revenit pe tronul Moldovei in aprilie 1633, ca urmare a insurectiei boierimi pământene conduse de Lupu Coci şi a ridicării țărănimii, ambele mişcări find indreptate contra lui Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633), care a fost obligat să părăsească tronul. Cea de-a doua domnie a fost insă scurtă (aprilie-iunie 1633). Ajuns, impreună cu o delegatie de boieri, la Constantinopol, în vederea recunoaşterii de către Poarta Otomană, evlaviosul Miron Barnovschi a fost in urma intrigilor lui Lupu Coci, vitorul domn Vasile Lupu (1634-1653) - inchis si apoi decapitat.
Pe plan social, în 16 ianuarie 1628, Miron novschi a emis un "aşezământ" care restrângea dreptul de ingerintă a domniei pe domeniile feudale. Conform termenului de prescriere de şapte ani, şerbii fugiti după 1621 urmau să fie readuşi la vechi stăpâni.
In 19 ianuarie 1529, murea Anastasie Crimca Mitropolitul Moldovei (1608-1617, 1619-1629) ctitor al mânâstirii Dragomirna (1609) si autor deminiaturi ce infrumusetează unele manuscrise precum un Liturghier de la 1610, un Tetraevanghel si o Psaltire.
