Antioh Cantemir era fiul lui Constantin Cantemir (1685-1693), si fratele lui Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693, 1710-171), dar mai ales cărturar de talie europeană.
Antioh a ajuns pe tronul Moldovei după prima domnie a lui Constantin Duca (1693-1695), cel care cu ajutorul lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), inlăturase pe Dimitrie Cantemir după numai o lună de domnie (martie-aprilie 1693).
După mazilirea (destituirea) lui Constantin Duca (decembrie 1695), şi după o scurtă căimăcănie vacantă a tronului) de cca. o lunà (decembrie 1695-ianuarie 1696), a obtinut domnia de la Inalta Poartă otomană, in acelaşi timp păstránd, spre deosebire de tatăl său, bune relati cu regatul Poloniei.
Consecinta a eşecului Semilunei in fata Vienei creştine (asediul din 1683), si survenită in urma infrangeri turcilor la Zenta (in Voivodina, pe Tisa) (1697), pacea de la Karlowitz (in Serbia) (16/26 ianuarie 1699) recunoştea Imperiului Habsburgic stăpânirea asupra Ungariei (fostul paşalâc de la Buda) şi a Transilvaniei, şi prevedea ca Imperiul otoman să abandoneze Rusiei Azovul, Venetiei Moreea (sudul Greciei) şi Dalmația, Poloniei Podolia, regatul polon fiind însă obligat să evacueze cetătile ocupate în nord-estul Moldovei, în 1691, pe vremea domniei lui Constantin Cantemir.
În 1700, Constantin Duca a reuşit să redobândească tronul (1700-1703), fiind urmat de Mihai Racoviță (1703-1705), ginerele lui Constantin Cantemir şi cumnatul lui Antioh Cantemir, cu care avusese relatii bune. Odată Mihai Racovită mazilit, Antioh Cantemir şi-a relut tronul. Pe plan fiscal, Antioh a hotărât o reformă fiscala sinonimă, ca si in Tara Românească (1701), cu generalizarea "ruptei", sumă globală fixă (platibilă anual in patru rate trimestriale sau in douăsemestriale) (1700).
