Capuchehaie (reprezentat la Inalta Poartă) in vremea domniei muntene a lui Scarlat Ghica (1758-1761, 1765-1766), fost mare dragoman înalt demnitar însarcinat cu relatiile diplomatice ale Înaltei Porii cu statele europene -, fanariotul Constantin Moruzi l-a înlocuit pe reformistul domn Grigore III Ghica (1764-1767, 1775-1777), la "sacrificarea" caruia pare sa fi contribuit.
Opozitia boiereascã a fost "decapitatã" in 29 august 1779, cand marele vornic (înalt dregator, al cancelariei domnesti) Manolache Bogdan si fostul mare (înalt demnitar domnesc cu atributii militare) loan Cuza au fost executati din ordinul domnului.
Hatişerul (ordinul) din septembrie 1774 al Portii otomane, cu privire la Moldova si Tara Româneasca, limita monopolul otoman asupra Tarilor Romane si le confirma acestora vechile privilegii (de fapt autonomia) sau ahdname ("capitulaţii", conventii) reclamate de reprezentantii celor doua Principate dunarene din 1772-1773. In lipsa originalelor urme indirecte ale acestor capitulatii, conferite anterior de catre sultani, s-au pastrat in izvoarele secolului al XV-lea. Hatiseriful din 1774 a fost confirmat de conventia ruso-turca de la Ainalî Kavak (in portul Istambulului) din 10 martie 1779, si de sened-ul (act emis de Poarta otomana) din 28 decembrie 1783.
Om de incredere al Portii, in relatii insa cu Frederic cel Mare al Prusiei (1712-1786), Constantin Moruzi a fost "depus" (mazilit, destituit) de catre Poarta, in mai 1782, cu, "concursul" Moscovei.
In 1781, "luminatul despot" Iosif II de Habsburg (unic împarat între 1780-1790) a promulgat un edict de toleranta care stabilea libertatea religioasa pentru catolici, protestanţi (luterani si calvini) si greco-catolici. Transilvania facand parte din Imperiul habsburgic, edictul se adresa si uniatilor români.