Alexandru Potcoavă – Povestea scurtei sale domnii în Moldova
Alexandru Potcoavă, cunoscut și drept „fratele” lui Ioan Nicoară Potcoavă, era de fapt frate vitreg cu Ion Vodă cel Viteaz, fiind născut din familia armenească Serpega, din partea mamei. Cu sprijinul unei oști de aproximativ 2.000 de cazaci zaporojeni, între care și hatmanul Şah, Alexandru a pătruns în Moldova pe 3 februarie 1578. După o luptă grea împotriva trupelor otomane conduse de Daud, beiul de Silistra, el a reușit să-l alunge pe domnitorul Petru Șchiopul, care s-a refugiat în Țara Românească. Pe 9 februarie 1578, Alexandru Potcoavă a intrat în reședința domnească din Iași, asumându-și titlul de domn al Moldovei.
Relatările contemporane, inclusiv cele ale cronicarului Grigore Ureche, confirmă că nu a fost vorba despre o simplă expediție de jaf, ci despre începutul unei domnii. Nunțiul papal din Polonia, Laureo, confirma la 15 aprilie 1578 că Alexandru a fost declarat oficial Vodă, iar trimisul său, Mihai Demetter, a fost expediat la principele Transilvaniei, Cristofor Bathory, pentru a-i anunța urcarea sa pe tron.
Purtând aceeași poreclă ca fratele său, Alexandru a fost cunoscut în epocă sub numele de Alexandru Potcoavă. Însă lipsa unui sprijin militar solid l-a pus rapid într-o poziție vulnerabilă. Forțele otomane, susținute de trupe muntenești și maghiare, au venit în ajutorul lui Petru Șchiopul. Alexandru s-a retras în cetatea domnească din Iași, unde a fost asediat de trupele aliate.
Relatările istorice vorbesc despre intensitatea luptei: pușcașii transilvăneni, întorși recent din alte conflicte, au jucat un rol cheie, dar trupele otomane și muntenești au întărit cercul de asediu. Cu toate acestea, pentru o vreme, oamenii lui Alexandru au rezistat eroic. Protopopul armean din Camenița nota că noul domn învingea frecvent trupele atacatoare, iar orașul Iași a fost devastat în timpul luptelor, cu multe pierderi umane de ambele părți.
Între timp, la Constantinopol, sultanul Murad al III-lea a ordonat eliminarea lui Alexandru Potcoavă, considerat un „tâlhar” ce provocase mari pierderi în Moldova. Asediul s-a intensificat, iar lipsa de muniție și alimente a forțat o decizie disperată: în noaptea de 12 spre 13 martie 1578, Alexandru a încercat o ieșire din Iași. Printr-o mică poartă, el și o parte din ostași au fugit peste un lac înghețat, îndreptându-se spre pădurea Bârnovei. Însă trupele otomane i-au urmărit și i-au prins la iezerul Ciorbeștilor, lângă satul Miroslava.
În lupta care a urmat, trupele lui Alexandru Potcoavă au fost înfrânte. Cei care nu au fost uciși pe loc au fost capturați. Alexandru și 20 dintre apropiații săi au fost luați prizonieri, iar trupele otomane au continuat două zile la Iași să adune capetele dușmanilor. Printre cei executați s-a numărat logofătul Vasile Bălțatu, dar Alexandru Potcoavă nu se afla printre cei decapitați pe loc.
Până pe 25 martie 1578, Constantinopolul aflase că Alexandru fusese prins. Moartea sa rămâne însă învăluită în mister. Unele surse, precum cronicarii polonezi, afirmă că ar fi fost tras în țeapă, însă alte rapoarte otomane susțin că a murit din cauza unei răni la cap, înainte de a fi adus în fața divanului sultanului.
Domnia lui Alexandru Potcoavă a durat exact o lună, așa cum consemnează Grigore Ureche. Chiar dacă scurtă, ea reflectă curajul și ambiția unui lider ce a încercat să schimbe cursul istoriei Moldovei într-o epocă marcată de lupte interne și intervenții otomane.
