Ion Luca Caragiale (1852-1912)

Scris de Ionut Vornicu on . Posted in Scriitori din România

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.07 /5    (128 Votes)
Ion Luca Caragiale

1852 In noaptea de 29 spre 30 ianuarie, in satul Haimanale (astazi I. L.Caragiale), judetul Dambovita, Romania, s-a nascut Ion Luca Caragiale, fiul lui Luca Caragiale si al Ecaterinei. A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.

1859-1860 Luca, tatal viitorului dramaturg si prozator, exercita profesiade avocat la Ploiesti, unde s-a stabilit cu intreaga familie. Ion invata primele slove cu dascalul Haralambie de la Biserica Sf. Gheorghe.

1860-1864 Invata la scoala Domneasca din Ploiesti (clasele II—IV). La limba romana are ca dascal pe Basiliu Dragosescu, caruia, peste ani, ii poarta un deosebit respect. „In trei ani m-a invatat, cu litere strabune, limba romaneasca cata o stiu pana in ziua de azi, ca, mai mult, dupa el, nici n-am mai avut unde invata”.

1864-1867 Absolveste prima clasa de gimnaziu in particular si urmatoarele trei la gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel” din Ploiesti.

1868-1870 Este inscris la Conservatorul din Bucuresti, clasa de „declamatie si mimica” a unchiului sau, Costache Caragiale. Il cunoaste pe Mihai Eminescu, sufleur in trupa lui Pascaly.

1870 De la 20 iunie pana la 24 octombrie, copist la Tribunalul Prahova.

1871-1872 Al doilea sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti.

1873-1875 Primele incercari literare publicate in revista "Ghimpele", sub pseudonimul "Car" sau "Palicar". Cu numele intreg semneaza, pentru prima oara, in "Revista Contemporana", poemul "Versuri".

1876-1877 Corector la ziarul "Unirea democratica". Scoate "Claponul" si impreuna cu Frederic Damé, "Natiunea romana".

1877-1878 Fara semnatura, publica in "Romania libera" seria de foiletoane "Cercetare critica asupra teatrului romanesc". La propunerea lui Eminescu, incepe colaborarea la "Timpul". Se reprezinta tragedia in versuri "Romainvinsa", de D. Parodi, tradusa de I. L. Caragiale.

1879 La 18 ianuarie, la Teatrul National din Bucuresti, are loc prima reprezentatie a comediei "O noapte furtunoasa". Piesa este publicata in "Convorbiri literare". In acelasi an, in cercul literar al "Junimii", citeste "Conu Leonida in fata cu reactiunea" si un numar de "Aforisme".

1881 Paraseste ziarul "Timpul". Este numit de V. A. Urechia, Ministrul Instructiei Publice, revizor scolar in judetele Suceava si Neamt.

1882 Revizor scolar in Arges-Valcea.

1884 Se joaca in premiera opera-bufa "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi. Functionar la Regie, unde o cunoaste pe Maria Constantinescu. La aniversarea "Junimii" citeste, pe data de 6 octombrie, "O scrisoare pierduta". Prima reprezentatie a comediei are loc la 13 noiembrie la Teatrul National din Bucuresti.

1885 Nasterea lui Mateiu Caragiale. Premiera comediei "D-ale carnavalului" (un juriu prezidat de V. Alecsandri, o distinge cu un premiu). Colaboreaza cu articole la "Vointa nationala".

1888 Director al Teatrului National din Bucuresti.

1889 Se casatoreste cu Alexandrina Burrelly, fiica arhitectului Gaetano Burrelly. La "Editura Socec", apare volumul "Teatru", prefatat de Titu Maiorescu. La moartea lui Eminescu, publica in "Constitutionalul", necrologul "In Nirvana". Face parte din Comitetul de ridicare a unui monument in memoria marelui poet.

1890 Prima reprezentatie a dramei "Napasta".

1891 Academia Romana respinge propunerea de acordare a Premiului Heliade-Radulescu volumelor "Teatru" si "Napasta", dupa discursul dusmanos al lui Dimitrie A. Sturdza, care-l acuza pe Caragiale de imoralitate si de calomnierea valorilor nationale.

1892 Ruperea legaturilor cu cercul "Junimea", ruptura marcata de conferinta tinuta de scriitor la Ateneu, "Gaste si gasti literare", si de articolul "Douanote", in care il acuza pe Maiorescu de falsificarea textelor eminesciene.

1893 Prima serie a revistei umoristice bisaptamanale "Moftul roman", pe care o scoate impreuna cu Anton Bacalbasa. I. L. Caragiale conferentiaza la "Clubul Muncitorilor". Se naste fiul sau, Luca.

1894 Apare revista "Vatra", condusa de Slavici, Cosbuc si Caragiale. I se naste o fiica, Ecaterina.

1895 Conduce pentru cateva luni restaurantul garii Buzau (anterior deschisese, in asociatie, o berarie in Bucuresti).

1896 Colaboreaza la "Ziua" (organ al Partidului radical). Apare volumul "Schite usoare". Conduce suplimentul literar al ziarului "Epoca".

1897 In "Biblioteca pentru toti", publica "Notite si fragmente literare" (nr. 121—122).

1899 Ocupa postul de registrator-sef in Administratia Regiei Monopolurilor Statului. Incepe seria de "Notite critice" din "Universul".

1900 Face parte din Comitetul sarbatoririi semi-mileniului lui Gutenberg, cu acest prilej tinand un cuvant aniversar, in care pune in lumina rolul pe care-l au tipografii in cultura.

1901 Este sarbatorit, intr-un cerc de prieteni, cu prilejul a 25 de ani de activitate literara (eveniment marcat printr-un unic si original numar de revista intitulat: "Caragiale"). Aparitia celei de-a doua serii a "Moftului roman", precum si a volumului "Momente".

1902 Castiga procesul de calomnie pe care I. L. Caragiale l-a intentat lui C. A. Ionescu-Caion, care-l acuzase ca a plagiat "Napasta" dupa autorul maghiar Istvan Kemeny, scriitor inexistent. Pentru a doua oara Academia refuza sa-l premieze (este prezentat volumul "Momente").

1904 Calatoreste in Italia si Franta.

1905 Se stabileste la Berlin. Se imprieteneste cu Paul Zarifopol, ginerele lui Gherea. Proiectul unei noi piese: "Titirca, Sotirescu & C-ia".

1906 Publica in ziarul anti-monarhic "Protestarea", la 28 iunie, satira in versuri "Mare actor! Mari gogomani".

1907 In ziarul "Die Zeit" din Viena apare prima parte din articolul "1907", din primavara pana-n toamna, publicat integral in tara, sub forma unei brosuri. Pe aceeasi tema, fabulele din "Convorbiri".

1908 La "Editura Minerva" apar cele trei volume de "Opere complete".

1910 La "Editura Adevarul", se tipareste ultimul volum al lui I. L. Caragiale, "Schite noua".

1912 Refuza sa participe la sarbatorirea organizata cu prilejul jubileului de 60 de ani. In zorii zilei de 9 iunie moare in urma unui atac de cord, in locuinta sa de la Schoneberg, Berlin. Sicriul cu ramasitele sale pamantesti sunt aduse in tara la 18 noiembrie si depuse la Biserica Sf. Gheorghe. La 22 noiembrie este reinhumat in cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Cosbuc.