Anton Pann (1796-1854)

Scris de Ionut Vornicu on . Posted in Scriitori din România

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 3.85 /5    (10 Votes)

 

Anton Pann1796 (1797 sau 1794) Se naste la Sliven, Bulgaria, Antonie Pantoleon-Petroveanu, ce avea sa fie cunoscut sub numele de Anton Pann. Tatal sau, Pantoleon Petrov, a fost de meserie caldarar, care a murit de tanar, lasand-o vaduva pe sotia sa Tomaida, impreuna cu cei trei copii.

1806-1812 In timpul razboiului ruso-turc Tomaida peregrineaza impreuna cu fiii sai la nord de Dunare. Se stabilesc la Chisinau. Inrolandu-se in armata ruseasca, fratii lui Antonache sunt rapusi in timpul asedierii Brailei la 1809. Junele Anton se face corist (sopran) la biserica mare din Chisinau. Probabil de aici incepe invatarea limbii romane.

1812 Are loc campania lui Napoleon in Rusia. Familia Petroveanu (îsi romanizeaza evident numele de familie) se stabileste la Bucuresti.

Anton Pann devine paracliser la biserica Olari si cantaret la biserica Sfintilor.

1816-1819 Tanarul paracliser  îsi face studiile timp de doi ani la scoala lui Petru Efesiul (fost elev al lui Agapie Paliermul din Chios, „reformatorul muzichiei“). In tipografia "Efesului" va deprinde si mestesugul tiparului. Impreuna cu ieromonahul Macarie si cu protopsaltul Grigorie (de la Mitropolie), este membru in comisia pentru talmacirea in romaneste a cantarilor liturgice si aranjarea lor in baza noului sistem de psaltichie. Acestia insa il pacalesc si tiparesc pe ascuns la Viena, si fara numele lui Pann, "Teoreticonul", "Anastasimatarul" si "Irmologhiul". Face scoala academiceasca de la Sf. Sava. Dupa cum isi aminteste Ion Ghica, Anton Pann a audiat cursurile lui Gheorghe Lazar.

1820 In acest an are loc casatoria nefericita a lui Anton Pann cu Zamfira Agurezean, cu care convietuieste sapte ani. Dupa pronuntarea divortului aceasta simuleaza o sinucidere. Din aceasta casatorie rezulta un fiu, Lazar, care se va insura pe la 1848. Va deveni mostenitorul tipografiei parintesti. Apare "Axionul".

1821 Incepe „zavera“  lui Tudor, miscarea eterista. Anton Pann, ca si boierii, se refugiaza la Brasov. Aici l-ar fi cunoscut pe Ion Barac, dedicand fiicei acestuia de sase ani, Maria, un cantec.

1826 Este dascal la o scoala aflata sub patronajul episcopiei din Ramnicul Valcea. Tine lectii de muzica maicilor de la "Manastirea Dintr-un Lemn" (de langa Govora). Aici se intalneste cu Anica, nepoata Platonidei, stareta manastirii. Cu „aspida otravita“, cum zice el, a avut un baiat, Gheorghita, mort de mic, si o fata, „anume Tinca“.  Anton Pann, la Brasov, se avea de bine cu eforii de la biserica Sf. Nicolae, unde canta. Cunoaste pe Ion Barac care „l-au invatat a compune versuri mai potrivite“.

Perioada de la Brasov constituie obiectul piesei lui Lucian Blaga. Insa acest mediu nemtesc (adica „european“) din Kronstadt nu-i conveni deloc balcanicului Anton Pann, fapt care il face sa revina mai grabnic la Bucuresti.

1830 Functioneaza la scoala de pe podul Mogosoaiei in calitate de „psalt invatator de copii in arta muzichiei“. Este cunoscut ca profesor sub numele de Anton Pantoleon. Desfasoara o activitate sustinuta de autor de „carti politicesti“, dupa ce „romanise“ materiale palpabile, cantarile bisericesti fara oarecare succese. Vad lumina tiparului "Versurile muzicesti" (cantece de stea) si "Cateva versuri politicesti" (cantece de lume).

Efectueaza traduceri, adaptari, colporteaza, pune pe muzica, tipareste si scrie („poezeste“ si „romaneste“).

1831 "Poezii deosebite" sau "Cântece de lume".

1832 "Indreptatorul betivilor".

1834 "Hristoitie"

1837 "Noul Erotocrit".

1840 Apare "Sfanta Evanghelie", „cu o binecuvântare a preasfintitului episcop Neofit Ramnicu“. Se casatoreste a treia oara, la 10 februarie. Ecaterina, o fata saraca, avea 18 ani, pe cand autorul era un stimabil quadragenar. Ea nu-i inseala, „sotie iubita“, asteptarile lui Anton Pann, ramanand pana la urma a lui, dar dupa moarte acestuia, se marita grabnic cu un oarecare Oprea Dumitrescu, fost ucenic al mesterului.

1841 Apar "Fabule istorice" si "Noul Doxastar". Vremea prieteniilor lui Anton Pann cu Manescu („fost vataf de curte, vataf de spatarie, judecator la tribunal si ingrijitor la spitalul Brancovenesc. Canta bine la vioara“), cu Chiosea (junior) si cu Enghiurliu („cei mai mari cantareti ai bisericilor din Bucuresti“), cu Marin Serghiescu si cu Barbu Paris Mumuleanu, apoi cu Nicolae Filimon (care, vorba lui Ion Ghica, „stia unde se gasea pelinul cel mai bun si unde se frigeau trandafirii cei mai gustosi“. Este ahtiat de chefuri cu lautari „la Desliu“, la „Ciafer“, La „Pana Buiescu“, dupa care urmeaza numaidecat preumblarile nocturne pe strazile Bucurestiului.

1842 Moare Chiosea (senior). Catedra de cantari bisericesti de la Seminarul Mitropoliei ramane vacanta, pe care o va ocupa Anton Pann in acelasi an, la 27 iunie, cu o leafa de 200 lei lunar.

1843 Devine proprietar de tipografie. Pe la 1854 ea era evaluata de catre stapan la o mie de galbeni.

1845 Apare "Bazul Teoretic si practic al muzicii bisericesti" sau "Gramatica melodica". Duce o existenta precara. Venitul anual constituia 2400 lei. Chiria, „regia“ etc. consumau 1400 lei din aceasta suma.

Adreseaza o jalba patetica serdarului Iordache Zosima, seful cancelariei Mitropoliei: „Eu nu zavistuiesc ca ceilalti profesori, au cate un clas si eu doua clasuri, eu nu pizmuiesc ca lectiile mele sunt mai grele la predat; eu nu parasc ca ceilalti sa iconomisesc pe langa seminar mai bine decat mine…“.

1846 "Poezii populare", "Irmologhiu" sau Catavasier", "Epitaful" sau "Slujba inmormantarii domnului nostru Iisus Hristos".

1848 "Dialog in trei limbi", ruseste, romaneste si turceste, cu text pe trei coloane paralele. Conduce corul bisericii Cretulescu. Din cauza holerei paraseste Bucurestiul. La 11 iunie se declanseaza Revolutia.

1849 "Adiata" (Foaie volanta, semnata de Anton Pann si prof. S. Sf. Mitr.).

1850 "Inteleptul Archir cu nepotul sau Anadam" (ed. a II-a, 1854). "Spitalul amorului" sau "Cantatorul dorului" (ed. a II-a 1852), veritabila „antologie a dragostei“.

1851 "O sezatoare la tara" sau "Calatoria lui Mos Albu" (vol. I; vol. II, 1852; reeditare 1853).

1853 "Cantatorul betiei",  "Povestea vorbii", "Nazdravaniile lui Nastratin Hogea".

1854 "Culegere de povesti si anecdote" "Noul Anastasimatar", "Diata" (Foaie volanta cu doua pagini tiparite). La 2 noiembrie se stinge din viata, la 57 de ani, din cauza tifosului. A fost inmormantat in curtea bisericii Lucaci.