FIZICIENI

Enrico Fermi

Enrico Fermi

1901 Enrico Fermi s-a nascut la Roma la 29 septembrie ca fiu al lui Alberto Fermi si Ida de Gattis. Tatal sau era functionar, iar mama invatatoare. A avut un frate, Giulio si o sora Maria. Fratele sau, de o inteligenta vie, desi doar un an mai mare decat el, a axercitat o puternica influienta asupra lui  Enrico, determinandu-i o maturizare precoce. Inca de la varsta de 10-12 ani erau preocupati de probleme de matematica ce depaseau cu mult programa scolara.

Amandoi erau de asemenea pasionati de constructii mecanice miniaturale.

1913 In iarna acestui an moartea i-a separat pe cei doi frati, Giulio neputand suporta anestezia la care a fost supus in vederea unei operatii la gat. Pierzand pe cel mai bun prieten al sau, Enrico a cautat sa-si alunge tristetea in carti.

Intr-o zi, pe cand se intorcea seara acasa, trecu, dupa cum obisnuia, sa-l ia pe tatal sau de la birou. Aici l-a cunoscut pe inginerul A. Amidei, care a ramas uimit de cunostintele si puterea lui de gandire stiintifica. Acest inginer a inceput sa se preocupe de Enrico, dirijandu-i lecturile, imprumutandu-i carti, iar mai tarziu orientandu-l spre cariera de fizician.

1918 La 17 ani Enrico Fermi incepe viata de student in Pisa, orasul marelui Galilei. Studiile universitare au fost usoare pentru acest tanar inzestrat, care cunostea deja in buna parte materiile predate.

1922 Dupa patru ani Fermi primeste cu „magna cum laudae” , titlul de doctor in fizica. Avea 21 de ani. In acelasi an a sustinut, in cadrul Academiei, trei comunicari asupra relativitatii, care au fost apoi publicate intr-o revista de specialitate germana. In anii urmatori Fermii publica nenumarate articole de fizica teoretica, ilustrand prin aceasta orientarea lui in fizica.

Nu implinise inca 25 de ani cand s-a creat pentru el o catedra noua de fizica teoretica la Universitatea din Roma.

1926-1938 In aceasta perioada, in timp ce a functionat ca profesor la Roma, Fermi a desfasurat o bogata si rodnica activitate stiintifica, fiind considerat, pe drept cuvant, creatorul scolii italiene de fizica moderna. Franco Rasetti, Emilio Segre si Eduardo  Amaldi au fost colaboratorii lui in Italia.

In fruntea acestui colectiv, Enrico Fermi a intreprins vaste cercetari teoretice si experimentale in domeniul electronicii cuantice, a carei evolutie a condus la crearea dispozitivelor cunoscute astazi, sub numele de maser, laser etc., care au inceput sa se raspandeasca in toate ramurile tehnicii, cu rezultate neegalate de alte realizari. In domeniul fizicii nucleare lucrarile lui Fermi sunt remarcabile. Reluand experientele lui Joliot-Curie, dar folosind ca sursa de neutroni beriliu bombardat cu particule α a izbutit sa obtina numerosi izotopi radioactivi.

O descoperire importanta este cea referitoare la neutronii lenti. Aceasta se datoreaza unei intamplari: argintul iradiat cu neutroni devenea mai radioactiv (capata o activitate mai intensa), daca fluxul de neutroni incidenti strabatea mai intai un perete de plumb (gros de cinci centimetri), decat daca n-ar fi intalnit in drum nicio piedica. Deci un ecran in loc sa micsoreze eficacitatea fluxului de neutroni, o marea. Fermi a inlocuit ecranul de atomi grei prin printr-un ecran de elemente usoare, folosind un ecran din parafina, apoi unul din apa. Radioactivitatea argintului bombardat devenea foarte intensa, aproape de necrezut. Fermi intelesese ciudata comportare a neutronilor: ecranul incetinea neutronii datorita ciocnirii lor cu atomii substantei, iar viteza redusa a acestora usura patrunderea lor in nucleele de argint, deci, contrar asteptarilor, ei deveneau mai eficienti. Incetinirea neutronilor si prin aceasta cresterea puterii lor de patrundere in nuclee, a constituit o mare cucerire a fizicii nucleare, cucerire care urma sa aiba un rol hotarator in pilele atomice. Dar rezultatul cel mai curios este cel legat de bombardarea uraniului cu neutroni incetiniti sau lenti. Initial s-a crezut ca au fost obtinute doua elemente transuranice: elementul 93 si 94. Ulterior s-a dovedit ca acest rezultat era neintemeiat.

1938 Datorita realizarilor mentionate, Fermi a fost distins cu premiul Nobel pentru fizica.

1939 Fermi a emigrat din Italia fascista in Statele Unite ale Americii, unde a fost numit profesor la Universitatea Columbia, iar apoi la Chicago. Aici el a condus efectuarea unor vaste cercetari teoretice si experimentale care au dus la mari descoperiri in fizica nucleara.

1942 In decembrie, Fermi a reusit sa declanseze prima reactie in lant autointretinuta, facand astfel primul pas in calea eliberarii controlate a energiei nucleare. Tot el a construit primul reactor atomic. A reusit sa declanseze prima reactie in rezultate remarcabile in domeniul fizicii energiilor inalte, abordand studiul mezonilor, particule de masa mijlocie, si in special studiul „fortelor de schimb”, pentru clarificarea naturii fortelor nucleare.

1954 Vara acestui an este ultima din viata lui Fermi. Medicii au stabilit existenta unui cancer generalizat al aparatului digestiv, care nu putea fi operat. Fermi a intampinat cu seninatate tragica veste. La 29 noiembrie se stinge din viata.

In semn de omagiu s-a dat numele de „fermiu” elementului cu numar atomic 100. Astfel numele acestui foarte mare atomist va ramane pentru totdeauna inscris in tabelul de clasificare al elementelor.